VĂ INVIT INTR-O CĂLĂTORIE PRINTRE AROMELE ŞI CULORILE DIN FARFURII ŞI PAHARE !
Dar sunt "...ca acele călăuze care merg în fața ta dar nu întorc capul să vadă dacă îi urmezi".
BON VOYAGE !
ADRIANA

miercuri, 8 august 2018

Poveste despre o zi cu Sara

Motto "Exista doua feluri de copii: al meu si needucati"
Sau, cel putin asta este convingerea majoritatii parintilor, ca sa nu mai zic a bunicilor pentru care nepotiii sunt ceva.... asa....ce nu s-a mai vazut, nu s-a mai pomenit, nepotii lor sunt "cei mai cei" si "cei mai cei" !
Si adevarul este ca .... nu-i prea poti contrazice.
De cateva zile am aflat si eu cam ce inseamna sa ai responsabilitatea unui nepot. Nu sunt genul de bunica clasica, inconjurata de nepoti, cu nicio alta preocupare in afara lor. Imi iubesc enorm nepotii dar responsabilitatea cresterii lor o las, in totalitate, parintilor. Asa mi se pare normal. Nu am tremurat niciodata de dorul de a fi bunica. Nu am stabilit eu momentul cand copiii mei au hotarat sa devina parinti. Nu ma amestec in educatia pe care copiii mei o dau copiilor lor. Este strict problema lor. Daca-i pot ajuta cu ceva, ok ! Daca mi se cere un sfat, il dau cu cea mai mare placere. Nici nu i-as zice sfat, mai degraba o parere personala, care poate fi luata in consideratie. Sau nu !
Revenind .
Cum spuneam, de cateva zile, Sara,  cea mai mica dintre cei patru nepoti, e la mine. In ciuda lipsei de experienta in materie de "buniceala" nu mi se pare dificil; incerc sa-mi reaminesc ce faceam si cum ma comportam cand  copiii mei erau de varsta ei. (Doamneeeee, ce batrana sunt ! Si cata treaba mai am!).
Vreme frumoasa, ne petrecem mai tot timpul pe-afara. Si, de aici incepe, de fapt, povestea mea.
Mergem, de regula, la "locul de joaca" pentru ca acolo sunt multi copii, are cu cine sa se joace. Las la o parte aspectul locului respectiv - nu comentez. Mentionez numai praful, mizeria si numarul mare de copii , peste 11-12 ani, care ar putea avea si alte preocupari in afara toboganului. Nu ma obliga nimeni sa stau acolo. Schimb locul, merg la o terasa care are si "loc de joaca"

Frumos, civilizat, curat, nu se servesc bauturi alcoolice, meniul este adaptat copiiilor, pana si ingheta este facuta artizanal.
Cativa copii, insotiti de bunici si mame. Perfect, ma gandesc.  Mergand la Gradinita de la varsta de doi ani si ceva, Sara este un copil sociabil, dornic mereu de compania copiilor, indiferent de varsta. Merge la ei, se prezinta si intreaba daca este acceptata in jocul lor.

Pana aici, nimic deosebit, as zice eu. Asa mi se pare normal sa se comporte, asa a fost invatata !  Dar, se strange sufletu-n mine cand aud raspunsurile fetitelor: "sa nu pui mana pe jucaria mea" , "toate jucariile sunt ale mele" paranteza - jucariile fac parte din dotarea terasei- "pleaca de aici ca ma deranjezi", "tu nu ai voie sa te sui in leagan, pentru ca nu vreau eu", "mamiiii, uite fetita asta nu se da la o parte sa trec eu". Evident, toate replicile alintat-smiorcaite.
Nu ma amestec, vreau sa vad reactia Sarei.
Si, in mine, se strange sufletul de doua ori ! Ascultatoare, Sara da inapoi jucaria, se da la o parte sa faca loc fetitei mult mai mare ca ea, isi gaseste alt loc de joaca.
Mamele si bunicile -sau ce-or fi fost- mandre posesoare de fleortaite-smiorcaite progenituri, nici nu catadicsesc sa-si intrerupa ocupatiile: nasu-n telefon sau savuratul mancarii ! Timp in care, copilul zbiara ca din gura de sarpe folosind si niste expresii...
O sa spuneti: "sunt copii. Nu stiu ei "ce si cum"
Contrazic: copiii reproduc un stil de viata al familiilor din care provin. Familii care, pe langa faptul ca nu se ocupa deloc de educatie, le lasa si libertatea de a agresa verbal sau fizic alti copii. 
Motto-ul lor? "Trebuie sa stie sa se descurce in viata, sa nu fie un mototol. Ce, al meu e mai prost?" 
Raspunsul meu: "DA". Si acum, ca acum! Dar sa vezi cand o creste cata mai prostu' o sa fie ! O sa ai cu ce te mandri !!! Dar atunci, tu, parinte, o sa fii primul care o sa regrete ! Si vei suferi crunt ! Copiii pot  fi un dar nemaipomenit sau un blestem. Depinde cum ii cresti.......................
Pentru comparatie, parca pusa cu mana, la intoarcerea acasa, ne oprim in parcul din fata blocului. Si iar gasim niste copilasi insotiti de parinti. In cateva minute, se jucau toti trei de parca se cunosteau de cand lumea ! Sara le-a dat jucariile ei si nu s-au certat niciun moment pentru suprematia asupra galetusei sau pestisorului. Eu schimb doua vorbe cu parintii. Venisera din Spania, unde lucrau. Venisera cu copiii la bunicii de la Campulung. Nu lasasera copiii la bunici, sa se distreze si ei, desi erau in concediu, ar fi meritat.
Erau, in permanenta alaturi de ei, de copii. Acolo, in Spania, copiii merg la Gradinita. Si rezultatele se vedeau ! Clar si  pentru un ochi mai putin atent.  Copiii, unul trei, celalalt patru ani, se comportau ca niste copii obisnuiti cu viata publica - evident, la nivelul lor. Se exprimau, ca si Sara, fara niciun fel de inhibitii, "te rog" "scuza-ma" si "multumesc" fiind cuvinte obisnuite in vocabular. Si parintii nu pareau niscai "crema intelectualitatii". Sunt oameni simpli, muncitori, care au plecat chiar sa asigure un viitor mai bun copiilor lor. Si care, au inteles ca, daca tot pun copiii pe primul plan, i-au luat cu ei ca, de mici, sa se deprinda cu alt  mod de viata. Ca avem suficiente exemple de teoretic "plec pentru copii" si practic- dezinteres total fata de copiii ramasi acasa !
Vreau sa fiu bine inteleasa: nu critic si nu judec pe nimeni. Fiecare isi face viata cum doreste si face ce crede de cuviinta cu copilul lui.
Dar, as zice sa nu ne mai miram ca rezultatele sunt cele care sunt, ca, de treizeci de ani nu reusim sa ne integram in lumea pe care ne-am dorit-o in '89 !
Dam vina pe "sistem" (indiferent care) fara sa analizam ca noi, fiecare in parte, nu facem nimic pentru a ne schimba si, in final, a schimba ceva.
Ca exemplu: de ce la Gradinita la care merge Sara, aici in tara, sunt educatoare care se ocupa, la modul cel mai concret, de educatia copiilor (si rezultatele sunt cele care sunt) dar  avem mai multe exemple de "Gradinite" unde , daca educatoarele nu fac nimic, e bine ! Zici merci ca nu-ti iei copilul batut acasa ! Nu fac parte din acelasi sistem? 
Si e valabil in toate domeniile.
Asa ca....mai usor cu sistemul, pe scari ! Si mai multa atentie noi, la fiecare dintre noi. 
Ca omul sfinteste locul.
Si, "Maine" va fi rezultatul a ceea ce crestem azi.

P.S. Fotografiile sunt de la "TERASA "IMPREUNA".







luni, 9 iulie 2018

Berea noastra cea de toate zilele



 Cat ne-am considera de specialisti pretentiosi si sofisticati, orice-am zice, trebuie sa recunoastem:  cea mai vanduta bautura alcoolica este berea, indiferent de anotimp.
Stiu, o sa-mi spuneti ca nu-i asa, ca berea e bautura verii. Da? Ia, faceti un exercitiu simplu: ia vedeti la un market (indiferent cat de mare sau fitzos ar fi) sau la Alimentara de la coltul blocului, cata bere se cumpara comparativ cu celelalte bauturi alcoolice.(chiar la Craciun sau Revelion)
Ca sa-si ascunda ignoranta, vor fi destule voci care vor sustine ca se bea mai multa bere pentru ca-i mai ieftina si, ca atare, mai accesibila cumparatorului. Daca ma uit la cantitatile cumparate, n-as fi asa sigura. Daca ma uit si la marcile de bere cumparate, chiar dau dracu' convingerea asta. Dar, sa zicem ca astea-s simple observatii "de pe margine". Personal, nu sunt o bautoare de bere, cum nu sunt ceea ce se cheama "o bautoare" in general. Imi place sa ma joc cu gusturi, arome si culorile din pahar, sa le simt, sa le "disec" dar...cam atat ! Daca am in mana un pahar cu bautura, imi place sa ma bucur de el cu toate simturile. Ca paranteza: am incercat, totdeauna, sa transmit aceeasi dorinta de cunoastere a ceea ce bem, aceeasi bucurie si celor care m-au ascultat la prezentarile de vin. Am inchis paranteza. 
Si revin la bere.
Intamplarea a facut sa fiu in Pitesti odata cu Caravana Bergenbier. Si nu puteam sa rezist si sa ratez o prezentare/degustare de bere, prezentare sustinuta de un om tare drag mie, sommelier, dar pe care, cum s-a facut- cum s-a dres, nu l-am vazut niciodata in "exercitiul functiunii". Il stiam ca pe un cunoscator, un specialist, dar aflam astea numai de la cei care il vazusera si se bucurasera de prezentarile lui. Asa ca, acum, avandu-l "langa casa", chiar nu aveam de gand sa ratez !
Cam cunosc prezentarile specialiste ale sommelierilor. Cam
stiu care-i modul de abordare! Cu exceptia catorva....restul sa ma scuze ! Ma abtin de la comentarii dar...de multe ori ocolesc evenimente de genul asta. In zece ani am avut timp sa vad destule. De aere de arhicunoscatori, de priviri superior aruncate, de termeni tehnici pe care putini ii inteleg fara dictionar....podul plin. A se "zlabi"! 
Sa depasim elegant momentul, zic.
Ei, si cum va spuneam,  un sommelier de bere, nu vazusem.
Ei, si-am vazut ! Si ascultat! Si n-as mai fi plecat !
Mai spuneam eu, pe aici, ca sunt meserii pentru care trebuie sa fii nascut. Meserii in care totul conteaza: de la voce pana la privire. Geaba ai cunostinte cat o biblioteca daca nu ai "cu ce" si nu stii cum sa le transmiti; vorbesti sa n-adormi, ba zici bogdaproste ca nu adorm ai de-s obligati sa te asculte. 
Ei, bine, spre marea mea placuta surpriza, nu e cazul lui Stefan Teris, sommelier pentru berea Bergenbier.
Am asistat impreuna cu un grup de 10 persoane la prezentarea Bergenbier de la Pitesti. Spun 10 persoane pentru ca atat era numarul maxim pe care-l forma un grup. La intrarea in incinta, erau cateva grupuri care asteptau !!! Dovada de respect pentru tine,prezentator, dovada de respect pentru cei care vin sa te asculte! Te poti ocupa de toti, le poti prezenta, aproape fiecaruia in parte produsul.  O voce extraordinar de calma si calda dar care impunea si celor veniti cu lectia invatata -ca de obicei- "lasa, domne, ca stiu eu mai bine !"
Cum mai spuneam intr-un comentariu: berea-i ca politica: toti avem pretentia ca ne pricepem! Si daca nici la bere si politica nu ne-om pricepe, apai nu ne mai pricepem la nimic!!! In realitate, habar n-avem despre ce vorbim.
Din cate soiuri de malt e facuta berea? La ce foloseste malaiul in compozitia ei? Ce rol are si de ce si cum se adauga hameiul ? Cum e cu filtrarea (prin filtre de pamant) si pasteurizarea? Ce importanata are spuma, la o bere buna? Cate tipuri de pahare de bere avem? De ce nu e recomandabil sa bem berea, direct din sticla? Cu ce mancare e recomandabil sa se asociaza berea? De ce avem tendinta de a prefera berea la mici si preparatele la gratar? De ce o ciorba de burta (de-aia fiarta 16 ore) cere musai, o bere? Sunt numai cateva intrebari pe care ar trebui sa vi le puneti, macar asa pentru cultura generala! Veti afla raspunsuri care va vor face sa priviti bautura asta cu alti ochi! Si o s-o iubiti mai mult !
Eu am avut norocul sa aflu raspunsurile. Eu si cei prezenti astazi in Piata Primariei din Pitesti. Si cei prezenti in orasele prin care a trecut Caravana Bergenbier.
Si sunt convinsa ca, asa cum eu nu stiam prea multe(spre deloc)  despre bere, mai sunt multi iubitori/bautori in aceeasi situatie.
Am spus-o si o mai spun:nu sunt adepta cliseelor: "de bonton e sa bei vin". "Cunoscatorii intr-ale bauturii, nu se-ncurca cu berea".
Eu spun asa: "bea omule, ce-ti place ! Dar nu strica sa cunosti si cate ceva din secretele bauturii care-ti place. Incearca sa afli cate ceva ce e dincolo de pahar. Vei avea surprize extraordinare". 
As indrazni sa compar bautura cu o femeie: o intalnesti, iti place dar nu stii de ce. Sau, poate, numai asa, ca arata bine. Cand incepi sa o cunosti mai bine, cu tot ce are bun in ea, abia atunci poti spune ca te-ai indragostit ,ca o iubesti cu adevarat!
Asa cred eu.
Ce sa mai discutam? Sunt o norocoasa !
Norocoasa ca Bergenbier a trecut  cu caravana si prin Pitesti.
Norocoasa ca l-am ascultat pe Stefan Teris.
Multumesc Bergenbier!
Multumesc, Stefanita !




luni, 5 februarie 2018

Daca ai curaj, deja #ealtceva

"Un eveniment Adriana Aldea marcă inregistrată"
 (Sasu Virgil)

Nimic, dar absolut nimic nu anunţa vreo deosebire intre prezentările de până acum (am în spate... aproape 10 ani) şi ceea ce avea să se-ntâmple la Iaşi: o delegaţie obisnuită, pentru o banală prezentare. (Vorba vine! Ştiu că zgârie auzul acest "banală". Pentru niciunul dintre noi, cei care facem prezentări de vin- indiferent de cramă- nu există "prezentare banală". La fiecare eveniment de acest fel, emoţiile şi consumul nervos sunt aceleaşi.)
Dar să revenim; că-n poveste mult mai este!
Deci, Iasi, început de februarie, seară rece, prezentare/degustare de ALIRA la un magazin de vinuri. Magazinul, LA COSTA, o bijuterie, situat in plin centru oraşului.
Ştiam deja că prezentarea va avea loc intr-o sală amenajată la subsol
Mai am la activ câteva asemenea prezentări "de subsol" aşa că nu aveam niciun fel de emoţii
Cu o oră inaintea evenimentului, fac cunoştinţă cu spaţiul în care urma să se desfăşoare prezentarea. Repet  subsolul magazinului. Plecat să rezolve câteva probleme, COSTINEL DRĂGAN, patronul, nu era în zonă.
 Iniţial, mi s-a tăiat respiraţia şi căutam din ochi ceva care să semene a sală de prezentare; nimic din ce ştiam eu: o...cameră albă, cu tavanul traversat de conducte, doi paleţi sprijiniţi pe capre de lemn, pe post de mese, câteva scaune şi....cam atât ! Atât - atât şi nimic mai mult!
Brusc am înteles ce se vroia de la mine şi de la vinul pe care îl prezentam. Am înteles provocarea ! Şi, sincer, grozav m-am bucurat !!!
Aveam şansa să prezint vinul aşa cum este el, cum a fost creat el, pentru oameni obişnuiţi ! Pentru exact ceea ce, oenologul cramei ALIRA, MARC DWORKIN, l-a creat ! Pentru că, Marc a conceput ALIRA pentru cei care vor să se bucure în fiecare zi şi în orice fel de condiţii de un vin bun. De acest vin. Nu pentru specialişti ! Nu pentru cei care recomandă consumul de vin numai din pahare musai de cristal şi servit la "ţvirgulăşpe" grade! Nu pentru cei care nu-s în stare să vorbească despre vin decât in termeni tehnici ! De fapt, sub pretextul că fac educaţie publicului, nu fac altceva decât să zăpăcească auditoriul cu termeni care de care mai aiuristici , de multe ori numai din dorinţa de a demonstra ce culţi sunt in cap şi ce noroc au ceilalţi muritori că respiră acelaşi aer cu ei ! Specialiştii? Adevăraţilor specialişti, toată stima ! Dar n-au decăt să vorbească tehnic intre ei !
Nu ! Vinul trebuie adus şi explicat oamenilor obişnuiţi ! Vinul trebuie să fie accesibil oricui şi oricând! Şi la un restaurant de top dar şi acasă, si în living şi-n bucătărie şi la iarbă verde şi...oriunde ! Ca o paranteză am mai auzit şi poveşti de astea cu "nu degustăm decât in spaţiu închis. Altfel, vinul îşi pierde aroma"! Zău? Ce vin e ăla, aş intreba !

Lasă fiecărei persoane care vrea să cunoască un vin, lasă-i libertatea şi răgazul de a alege şi a analiza vinul după cum consideră, în baza de informaţiilor olfactiv-gustative personale. N-o influenţa şi nu încerca s-o dirijezi spre un teren, de multe ori necunoscut ei ! N-o obliga să recunoască arome de care nici nu a auzit ! N-o speria ! De jenă, persoana respectivă te va aproba, va da a ştiutor din cap dar tu, promotor, poţi fii sigur că ai pierdut-o de client. Pe lângă ea şi pe alţii. 
Pentru că, adevăraţii formatori de opinie, nu suntem noi, promotorii, ci consumatorii !!!
Invaţă-l pe cel care te întreabă şi ascultă să recunoască şi să aprecieze un vin bun, un vin corect măcar, dar nu-l obliga! Dă-i noţiunile respective la nivelul întelegerii comune, mai ales pentru cei care acum descoperă vinul. Dacă va fi neapărat interesat se va documneta singur, va căuta singur răspuns la întrebări
Nu vorbesc din cărţi. 
Vorbesc din experienţa celor mai bine de zece ani şi din amintirile primelor mele întâlnirii mele cu vinul, cam in aceeaşi perioadă.
Revenind la evenimentul de la LA COSTA.
Public eterogen sommelieri, winemakeri, clienti obisnuiţi ai magazinului şi studenţi la facultăţi de specialitate. Singurul reproş: spaţiu devenit neîncăpător ! A stat fiecare care pe unde a apucat ! Totală lipsă de protocol !
Dar ce atmosferă destinsă! Ce discuţii ! Ce dorinţă de a cunoaşte ! Total dezinhibaţi am discutat toate cele patru etichete ALIRA prezentate: ALIRA CONCORDIA, ALIRA CABERNET SAUVIGNON, ALIRA FETEASCĂ NEAGRĂ şi ALIRA GRAND VIN CUVEE.
De mare  ajutor ne-au fost şi platourile bine găndite de organizator si care, cu mezeluri, brânzeturi, piept de raţă şi pastramă de curcan, au făcut perfect serviciul. Şi ciocolată cu 85% cacao pentru Grand Vin Cuvee!!! Yummyyyy !!!
Şi-am discutat până târziu, în noapte. Despre ce ne-a plăcut sau nu. Ce este decantorul, când şi de e bine să-l folosim. Ce este baricul. De ce  e bine să ţinem seama de sfaturile speciliştilor vis-a-vis de asocierea vinului cu mancarea. Nu obligatoriu dar măcar ca informaţie. Şi, eventual, de aplicat.
Şi multe altele, până tărziu, în noapte ! Că nu ne mai venea să ne despărţim !
Ba, chiar la nişte momente, noi, fumătorii, majoritar numeric, ne-am luat paharele şi am continuat discuţiile afară, intr-o pauză "de-o tigară" ! "Blasfemieeee"!!! vor striga specialiştii ! Bine. Strigati ! Noi n-avem nimic impotrivă !
 Noi ne-am simţit bine !
Şi rezultatele au dovedit-o !
...........................................
A fost o seară minunată !
O seară care ne-a bucurat pe toti şi pentru care am mulţumit tuturor: organizatorilor şi vinului.
Eu, in mod special, publicului , acestor oameni, mulţi dintre ei foarte tineri şi pe care nu i-ăş fi bănuit de atâta pasiune şi seriozitate.
Mă voi întoarce cu mult drag la ei, indiferent de moment!







sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Despre NOI sau despre "Nu vreau ! Ba vrei dar nu ştii tu"

Cine mă cunoaşte, cât de cât, ştie că numai cuvântul "şedinţă" îmi provoacă alergie. Gravă şi imediată. Dacă mai am şi bănuiala că şedinţa se-ntinde ca pelteaua , m-am fericit cu o depresie. Mi se activează in schimb, miraculos, imaginaţia. Trebuie găsit imediat un motiv foooaaarte plauzibil care să mă scape de supliciul orelor inţepenite-n scaun şi al efortului de a ţine ochii deschişi şi, eventual, a reţine câte un cuvânt De altfel, cred ca, in afara celor care pun la cale grozăvia, 99,9% dintre cei obligaţi să participe, nutresc aceleaşi, mai sus mentionate, sentimente. 
Bref!
Ştiam că trebuie să ne-ntâlnim la începutul anului pentru a analiza rezultatele anului trecut şi discutarea strategiilor anului în curs. Dar asta-i alta poveste, nu-i "şedinţă".
Ne întălnim la Bucureşti. Care- de pe unde suntem. Dar, după pupături, urări de An Nou, etc.etc.vine vestea. A mare ! Şedinţă !!! Training comunicare si leadership ! A căzut cerul pe mine !!! Şi pe ceilalţi 
"Asta e, mi-am zis ! S-o rup la fugă ....nu se face ! O doamnă nu fuge! Ei,  doua ore, rezist! Scot elefanţii-n arenă ! Dacă tot e vorba sa ne enervăm, măcar să o facem profesionist si reciproc. La a călca nervii altora - nu mă-ntrece nici dracu!
De altfel, primele 10 minute, sub privirile pline de miez ale colegilor, m-am arătat foooaarte interesată de cele patru coli de hărtie şi fascinată de simplitatea pixului căruia încercam să-i găsesc nod în papură.
Atîta că....sunt femeie. Şi aud al dracului de bine ! Mai ales ce nu vreau ! Şi mai am un defect: nu numai aud ! Ascult !
Au fost suficiente 10 minute ! 
10 minute care mi-au influenţat cele, mai bine, de opt ore. petrecute-n scaun ! 
10 minute care să schimbe total percepţia şi comportamentul meu vis-a-vis de cele ce se discutau acolo, urmau să se-ntâmple acolo, vis-a-vis de cei doi oameni care, mie, nu.-mi mai erau duşmani, mi-erau musafiri cărora le datoram atenţie. Pentru că meritau.
Asta s-a întâmplat pentru că nu a fost o "şedinţă", un training pe teme de leadership şi comunicare.
A  fost o lecţie. Nu dirigentie !
O lecţie despre capacităţile noastre de a fi buni, de a fi umani, de a descoperi în ceilaţi bunul şi binele pe care îl aşteptăm de la ei.
Despre cum trebuie să oferim noi acest bine ca el să găsească corespondent in ceilalţi şi răspuns de la ceilalţi.
O lecţie despre atenţie. Atenţie la ceilalţi. La faptul că, folosind prea des acel omniprezent EU, scăpăm din vedere un lucru esenţial.: nu există EU. Există NOI. Nu putem trăi numai pe baza lui EU. Indiferent unde şi când vom fi numai NOI.
Şi am realizat că oamenii ăştia, doi copii pe lăngă mine -mă refer la vârstă-, veniseră la noi, nu ca EI ci ca NOI, Deşi atunci ne cunoscuserăm. (Ca să fac si eu "de-o aroganţă" ieftină, iniţial nici nu m-am prezentat. Altcineva mi-ar fi atras atenţia. Ei, nu ! Pentru că nu veniseră să ne schimbe comportamentul. Nu veniseră să ne arate cu degetul defectele.Veniseră să ne arate că, dincolo de aparenţe, noi rămânem tot noi. ) 
Şi am învăţat că putem fi NOI cei care să-i influenţăm pe ceilalţi . Am invăţat că un singur cuvănt, uzual pentru noi, poate face diferenţa intre bucurie sau supărare pentru cel de lânga noi. Am învăţat că vom avea totdeauna timp pentru a adresa un cuvânt bun ! Pentru a gandi, măcar o secundă si la cel din faţa ta! A gândi, nu numai a-l traversa cu privirea !Nu există "nu am timp, nu am fost atent". Fii aşa cum ti-ai dori sa fii TU şi vei vedea că ai timp. Şi disponibilitate. Dă celorlalţi ce ai vrea să primeşti tu. Şi ai să primeşti ! Comportă-te cu celălalt aşa cum ai vrea să fii tu tratat ! Si ai să fii !
Am învăţat de la oamenii pe care atunci îi cunoscusem să-mi privesc altfel colegii. Am aflat odată cu ei, ce nu am aflat în 3 ani de muncă zilnică şi cot la cot.
Şi, recunosc cu mâna pe inimă:  dacă ne-am fi întâlnit mai devreme, eu una, aş fi evitat multe greşeli de comportament cauzate de deficienţele de comunicare Şi nu numai faţă de colegi ! De aici plecând, poate şi rezultatele ar fi fost altele.
Pentru că "la început a fost cuvântul"
Ca o concluzie personală, a fost o mare lecţie despre ÎNCREDERE şi CUNOAŞTERE a celui de lângă tine.
Fără grafice şi texte scolastice, fără teme şi angajamente, fără aere de suficienţă "ati văzut, fraierilor ce sunteti si cum ar trebui sa fiţi?".
Au trecut mai bine de opt ore şi tot nu ne venea să ne despărţim. 
Parcă nu plecau De La noi ci Din noi! (Poate nu asa ar fi trebuit sa scriu dar, efectiv, asta am simţit şi alte cuvinte pentru a exprima starea asta, nu cunosc!)
Şi dacă eu, la vărsta mea, am simţit nevoia şi efectul a (din păcate) numai opt ore..... Cred că mai mult nu pot spune.
Intenţionat am lăsat la urmă numele noilor nostri prieteni pentru că EI au devenit NOI (sau invers)
Nu am vrut ca numele să influenţeze cumva cititorul.
Am să vă fac cunoştinţă cu ei in ordinea in care ne-au abordat:

CĂTĂLIN STOICA -COACH LEADERSHIP TRAINER
ALEXANDRU CHIRU - JHON MAXUEL TEAM -ROMANIA


Nu am zis nimic nici despre despre Marian.

MARIAN IVĂNESCU 
cel care, îndrăgostit de studiu şi cunoaştere a simţit că, acel EU nu este întreg până nu devine NOI.
Şi ne-a pus faţă-n faţă pe NOI cu NOI.
Cu NOII NOI.
Intenţionat nu vă spun mai mult despre ei ! Vă las bucuria de a-i descoperi !
...........................................................................
Întâlnirea de la Departamentul Vanzari de la WineRo - Crama a fost scânteia....
Dar.
Scăntei pot apărea oriunde....
Ne dorim şi aşteptăm să se "alimenteze" si declanşeze focul de artificii ! 
Va mai trece timp. Nimic nu se schimbă peste noapte !
Dar va fi !