VĂ INVIT INTR-O CĂLĂTORIE PRINTRE AROMELE ŞI CULORILE DIN FARFURII ŞI PAHARE !
Dar sunt "...ca acele călăuze care merg în fața ta dar nu întorc capul să vadă dacă îi urmezi".
BON VOYAGE !
ADRIANA

miercuri, 17 mai 2017

Intoarcere la Dumbrava Minunata - Return to innocence

Dupa niste ore petrecute cu doi prieteni si o sticla de Alira, ore care imbiau la discutii si legau doua zile intre ele, ma hotarasem sa scriu un articol despre Falticeni. 
Stateam toti trei pe terasa de la "Imperial Grill&Music" si vorbeam de cate-n Luna si-n Soare ! In jurul nostru - liniste ! Acea liniste a noptilor inalte de vara provinciala, una din acele nopti de care-ti pare rau ca trebuie, totusi, sa te desparti. Si vorbeam!  Si nu aveam mereu rabdare sa ne ascultam ! Parca ne era teama ca se termina timpul.....
Vorbeam, evident , si despre orasul total necunoscut mie. Doamne, si cate nu am aflat despre acest oras ! Atat de multe ca ar trebui sa scriu cateva articole. Despre ei, prietenii mei, despre oamenii care au fost si cei care sunt si despre....si despre....
Dar uite ca nu am s-o fac ! Nu despre oras si oamenii lui voi scrie acum. Foarte tanarul meu prieten, Nutu , (care-ntre noi fie vorba bate de departe muuuulti sommelieri cu diploma si pretentii), Nutu spuneam- imi sugera sa vad orasul prin ochii lui ! Imi pare rau, Nutu ! Deocamdata nu pot ! De abia imi ajung ochii mei ! Asa ca voi scrie acum despre ce am vazut si simtit EU !
Stiu ca multi vor zambi superior si suficient: "Falticeni ! Ce sa-ti spun!? Facu Adriana pasiune pentru Falticeni" ! 
Asa! Si? Niciodata sa nu judeci un lucru pana nu ai legatura directa cu el.
Asa ca, pentru cei ce vor sa citeasca, urmeaza povestea mea despre Falticeni !
N-am sa redau tot felul de informatii care se pot afla (cum se spune acum) la o distanta de un cklic pe net.
N-am nici fotografii cu Falticeniul ! Singura imagine de acolo este inghesuita intr-o "poza cu magnet" , de pus pe frigider ! 

Deci,nu despre oras vroiam sa va vorbesc.
Vroiam sa va vorbesc despre dimineata ploioasa in care am plecat dintr-un oras cenusiu , cu oameni inca somnorosi la acea ora si care se-ndreptau spre locurile de munca -ma rog, cate mai sunt. 
Si ma gandeam ca Falticeniul, la prima vedere, seamana cu ei , seamana cu mine. Nimic extraordinar, nimic care sa-ti atraga atentia imediata. Poti sa treci pe langa el cum poti sa treci si pe langa mine si pe langa alte mii de persoane: nu suntem vizibili. Nu stralucim. Nu chemam privirile. Nu ne cunoaste decat cine vrea cu tot dinadinsul. Sau daca ne lasam noi cunoscuti.
Pentru ca, daca vrei, poti descoperi in Falticeni locuri si oameni cum nu gasesti aiurea. Oameni si locuri de care te legi si intelegi ce inseamna adevarata dragoste la prima vedere. Pentru ca nu se poate numi altfel legatura stabilita in cateva ore . Legatura care-ti trezeste curiozitatea si vrei sa-l cunosti, pe el, orasul si sa-l simti cu toate bunele si relele lui ! Si sa simti ca, indiferent cate pacate ar avea, dragostea ta pentru el poate depasi .
Vroiam sa va vorbesc despre respiratia si libertatea pe care ti-o dau oamenii din Falticeni - sau cel putin ce  si cati am cunoscut eu. Atata relaxare in preajma lor ! Atata sentiment de bine si siguranta ! Nu ma refer numai la cei doi prieteni ; ma refer la toti oamenii cu care am avut -  si voi avea- legaturi acolo  Calatoresc mult singura si stiu foarte bine ce inseamna sa-ti porti de grija. La Falticeni, cu oamenii de aici, am avut clar  si pentru prima data, sentimentul de bine si relaxare. Aici am stiut ca nu mi se poate intampla nimic rau; ca cineva sau ceva ma protejeaza. Ca, in fiecare clipa, cineva are grija de mine ! Sunt matura, responsabila si, mai ales, realista.. E greu sa fiu momita cu povesti ! Dar aici e chiar poveste !
Sa fie de vina Dumbrava Minunata, aflata in imediata apropiere a Falticeniului? Dupa ce cunosti oamenii de aici, chiar te-ntrebi: oare intamplator Dumbrava Minunata e aici? De ce nu altundeva-n tara? Si te simti asa...protejat precum Lizuca in scorbura copacului. Si ti-e greu sa pleci de aici; nu esti sigur ca dincolo de "scorbura" nu asteapta viata mastera ! Si...te-asteapta !
Dar, pana sa dai piept cu ea, mai zabovesti in copilarie. Mai zabovesti in lumea Dumbravii. Mai zabovesti printre oamenii cu accent de miere si soare. Mai zabovesti printre povesti si zambete cuminti. Mai zabovesti printre cei asemenea tie. Si nu te-ai mai duce dincolo de marginile Dumbravii. Pentru ca, la Falticeni, fiecare om are Dumbrava lui. Si daca mergi la ei cu sufletul in palma, Dumbrava te primeste. Si redevi TU, cel adevarat, cel de care te-ai despartit de multa vreme. Atat de multa ca nici nu credeai ca mai existi.
Dar...trebuie sa pleci  ! Sa pleci spre alte zari si spre tot ce-nseamna -cu bune si rele, mai ales rele- secolul ontemporan.
Si, din masina, te uiti cu jind in urma, la orasul cenusiu sub ploaie. Simti ca lasi in urma Dumbrava. Dumbrava ta.
E o despartire trista . Despartirea de inocenta . Asemenea sentiment il ai numai in copilarie cand te desperti de vacanta petrecuta la bunici. Viata iti ofera multe alte despartiri; dar niciuna nu are gustul acela al despartirii de vacanta verii, la bunici.
Da, sunt si eu om al secolului meu. Si mi s-a spus:"Mai, toti viseaza vacante in marile orase si tu visezi Falticeniul?"
Da. Eu visez Falticeniul. 
Visez Dumbrava mea, asa cum imi visez copilaria si bunicii care dorm de multa vreme sub alte veri.
Si stiu ca, oriunde as fi plecata si indiferent ce minunatii voi mai vedea, exista un loc in lumea asta unde ma asteapta Dumbrava Mea .
Si pentru asta iti multumesc, Falticeni.