VĂ INVIT INTR-O CĂLĂTORIE PRINTRE AROMELE ŞI CULORILE DIN FARFURII ŞI PAHARE !
Dar sunt "...ca acele călăuze care merg în fața ta dar nu întorc capul să vadă dacă îi urmezi".
BON VOYAGE !
ADRIANA

duminică, 16 septembrie 2012

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL....

 Sau, cand ceea ce vezi nu este ceea ce pare! Întîmplarea şi un anume eveniment, (despre care voi vorbi altădată), m-au purtat la Curtea de Argeş. Nu mai fusesem pe acolo de ani  buni şi mulţi. Atît de mulţi că mi-e şi frică să-i număr (cît am îmbătrînit!!!) Orăşelul a rămas cam tot cel pe care-l  ştiam eu. Nu m-a impresionat. Mă rog, mă aşteptam la altceva unde tot citisem în presă despre importantele modificări survenite in "geografia" lui. N-aş zice! Adevărul este că nici nu l-am luat la puricat. Dar nu asta este ideea şi nu pentru a face o trecere în revistă a oraşului şi realizărilor lui bat in seara asta tastatura; ci o anume întîmplare. Mai degrabă o neplăcută surpriză care mi-a cam schimbat ideea despre anume locaţii.
La români e o vorbă: "la pomul lăudat să nu te duci cu sacul"! Pentru că asta făcurăm şi noi. Dar s-o luăm pe-ndelete. După evenimentul de care vă vorbeam (e vorba de o procesiune a Cavalerilor Vinului-Legatul Arges) am fost invitaţi la "CASA DOMNEASCĂ".Pensiune **** Făcusem cunoştinţă cu locaţia inainte de eveniment. Recunosc am rămas mai mult decît plăcut impresionată!!! Arhitectură deosebită, clădire cochetă, grijă pentru detaliu in alegerea şi aranjarea mobilierului, curăţenie - lună. Cît ai fi fost de cîrcotaş, nu puteai găsi nimic de criticat.. Completare la restaurant, o terasa superba,o grădină de vis, plină de flori, dacă nu rare, cel puţin interesante. O cascadă verde care îmbie la relaxare. Personalul foarte atent, îndatoritor. Ne felicitam toţi  că am nimerit aici şi felicitam organizatorul pentru alegerea făcută. Dar, din păcate, ce a fost frumos, aici s-a oprit !!! Pentru că, după procesiunea Cavalerilor, am revenit la "CASA DOMNEASCA" pentru cina festivă ! 
După drumul lung parcurs de mulţi dintre noi, după procesiune şi festivitatea primirii de noi membri in Ordin, ni se cam făcuse foame!!! Şi, am fost invitati la masă! Foaaarte frumos aranjată!!! 
Şi, evident, nu era o singură masă!
 Oricum, localul este destul de micuţ pentru organizarea de mese festive dar, la cîţi eram, a fost exact ce trebuia.
Eiii, şi de aici a început neplăcută experienţă, neplăcută nu numai pentru mine ci, mai ales pentru invitaţii din ţară şi mai ales pentru cei din străinătate!
S-a inceput evident, cu aperitivul. Pe o farfurie destul de generoasă( ca suprafata) erau aşezate artistic, vreo trei pelicule de salam, trei măsline înfipte intr-o scobitoare, trei cubuleţe de caşcaval evident in altă scobitoare, o roşie cu un moţ de salată de vinete şi o feliuţă de ...pastetă de pasăre, presupun. Asta n-ar fi nimic! Aperitivul e aperitiv şi nici nu ne-am dus să ne-ngrăşăm! 
A urmat, să zicem, felul principal la alegere, friptură de purcel sau somon. Şi mi-a fost dat să văd ce nu am văzut în nici un restaurant. O bucăţică de friptură (cred că avea 50 gr), mînjită cu ceva... sos (cred că mai degrabă era muştar "de Dijon"), alături de o.........nu ştiu: salată, garnitură de legume, tocăniţă, n-aş putea spune exact. Cert este că era rece! Greu de identificat compozitia, greu de identificat data la care fusese pregătita! Ok. 
Eu am comandat somon. Am primit o jumătate de felie de somon,vorba aia: jumătate arsă, jumătate crudă, jumătate amară!!! După ce am legumit ce se pute mînca totuşi din somon, am refuzat şi alte experienţe gastronomice ale casei! Oricum, nu mai aveam ce, că urma desertul! Ca să termin cu mîncarea, trebuie să amintesc şi de desert: o peliculă de ....prăjitură, denumită pompos "tort amandină": două feliute de pandişpan însiropate pînă la refuz cu sirop de zahăr şi esenţă de rom si, la mijoc, o altă peliculă de frişcă sintetică! Asta, ce-i drept, am aflat-o din auzite! Eu am parolat faza! Mi-era suficient ce degustasem pînă atunci!
După ce ne-am "îmbuibat" cu aşa merinde grele, se simţea nevoia unei cafele. 
Foarte bine! Cine vrea cafea, îşi comandă si o plăteşte! A, bon!
Dar nu am spus nimic despre băuturi: fiecare masă a beneficiat de doua sticle de vin de la Tohani (un vin alb, n-aş putea spune ce) şi două sticle de vin roşu un Pinot Noir Princiar Rezerva! M-am abţinut. Şi de la cel alb şi de la cel roşu! Cel alb, trebuia încălzit ca să simţi ceva (şi pe urma regretai) iar cel roşu, trebuia răcit! Dreptu-i, vinul roşu a fost servit la temperatura camerei, cum se recomandă. Dar, temperatura era de peste 25 gr.!!! Ca să nu spun că sticlele de vin roşu au fost deschise atunci, in faţa noastră.Nici vorbă de decantare! Norocosi au fost cîţiva invitaţi, respectiv cei veniţi din Austria care, s-au delectat (şi au apreciat ca atare) cadoul primit din partea organizatorului "Cabernet by ENIRA" , Easy by ENIRA si ROSE by ENIRA !
Cu asta s-a terminat experienţa gastronomică; a mea şi nu numai a mea! Interesantă, chiar foarte interesantă a fost şi "preţăluirea" financiară a acestui festin. Nu-i frumos să spun cît a costat distracţia dar preţul plătit, vorba aia"per invitat", a fost mare, mult prea mare: cu două cifre spre foarte aproape de trei!(Ron)
 Concluzia mergeţi, vizitaţi dar nu mîncaţi la "CASA DOMNEASCĂ" ! Sau, mergeţi cu leguma-n traistă!
Părerea mea şi, din păcate, nu numai a mea!
P.S.În timp ce scriu primesc vizita unui prieten. Îi povestesc subiectul şi îmi confirmă şi el părerea(pe baza de experienta personala)! 
Vorba cuiva: "pas bon signe"! Pas bon!




luni, 10 septembrie 2012

VREMEA GOGOSARULUI

Ca sa parafrazez un mare povestitor roman, nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la vremea copilariei mele ,inceputul toamnei este un anotimp special. Un fel de alt anotimp, alaturi de cele patru cunoscute ! Nu iarna este anotimpul nostalgiilor. Iarna este anotimpul copilariei indiferent de varsta.
Dar, inceputul toamnei, cand aerul se coloreaza, cand frunzele danseaza timid si singuratic in vazduh, cand cad cu pocnet sec lucioasele castane, cand se culeg viile si incep scolile si chiuie nuntile, atunci incepi sa-ti aduci aminte de ce a fost bun odata si, acum, din ce in ce mai mult ignorat. Si, in serile molcome cu susur de ploaie la ferestre, iti aduci nostalgic aminte de mirosul bucatariei de acasa unde, mama sau bunica forfoteau pe langa plita si in casa mirosea a otet, piper si foi de dafin. Tot ce era leguma in piata sau gradina, devenea conserva. Acum spui simplu:"ma duc la market si pot lua orice. Nu  ma mai "coc" pe langa aragaz! Nici nu am timp!"
Dar amintirea beciului de acasa, plin cu borcane colorate in toate nuantele gradinii, a lazilor de cartofi bosumflati, a verzei infoiate care bolborosea in butoi, a morcovilor ascunsi in nisip, a saculetului cu margaritarul boabelor de fasole  e mai puternica. Putea sa vina iarna cu nametii cat casa! Nu interesa! In caldura beciului ascuns sub pamant, legumele verii isi traiau a doua viata.
Vreau sa va propun o reteta de salata de gogosari, deosebit de buna. Cel putin asa o considera copiii mei si asa a fost considerata generatii de-a randul in familia mea. Usor de pregatit, la fel de usor de mancat!
Eu va dau reteta de baza. Urmeaza ca Dvs. sa stabiliti cantitatile dar, important este sa pastrati proportiile.
     3  kg.gogosari
    1 borcan 400gr. cu bulion
    Acelasi borcan cu zahar
    Acelasi borcan cu otet
   1/2 din acelasi borcan cu ulei
   2lingurite sare
   2 foi de dafin
Gogosarii, spalati bine, se curata de codite si seminte si se taie in 6-8 bucati.
Toate celelalte ingrediente se pun la fiert intr-o cratita mai mare si se amesteca bine pana la omogenizarea lor. Cand dau in clocot se adauga bucatile de gogosari. Se fierbe totul cam 20 de minute avand grija ca, in tot acest timp, sa amestecati in continuu. Altfel ,s-ar putea sa aveti surpriza neplacuta ca amestecul sa se prinda de fundul cratitii. Si sa constatati ca ati cam muncit degeaba!
Dupa ce s-a fiert bine, puneti amestecul fierbinte (sau aproximativ) in borcane de 400-800 gr. Daca e sa ma intrebati pe mine, eu prefer borcanele de 400 gr. Se consuma la o masa. Acum, dreptu-i ca depinde si cate persoane sunt la acea masa!
Este o salata pe care o puteti servi linistiti la orice fel de preparat de carne. Dar, ia sa o incercati Dvs. si in Postul Craciunului alaturi de o iahnie de fasole batuta, cu putina ceapa calita deasupra ! Daca aveti alaturi si un pahar de Cabernet Sauvignon sau Feteasca Neagra, festinu-i gata!
Pe langa gustul deosebit de bun, iubesc salata asta pentru ca nu trebuie sa sterilizez borcanele, deja umplute cu conserve, prin fierbere sau bagandu-le in cuptor. Nu am nevoie sa ma lupt cu ditamai cratitoaiele, cu tavile de la aragaz si nu stau cu grija borcanelor pline, care s-ar putea sparge.( Ala, da spectacol ! Iti aranjeaza bucataria si nervii pentru ceva timp!)
Ori asa, simplu de facut si mai simplu de mancat !
Incercati?
Eu va doresc POFTA BUNA!