Pentru ca e luna Mai. Pentru ca e o traditie. Pentru ca il am la indemana, la Kaufland, unde intru destul de des pentru cumparaturi. Si, mai ales, pentru ca, un bun prieten, de foarte departe, m-a rugat sa-i recomand un vin autentic romanesc.Si atunci mi-am adus aminte de traditia copilariei mele prahovene, cand la niciun pranz, nu lipsea Pelinul.
Cei de varsta mea, sigur isi amintesc de vinul asta ! Poate si cei de 50 -60 de ani. .Sau, mai tinereii, isi amintesc de replicile din "Titanic vals" a lui Tudor Musatescu : "Draguta, mai adu-ne si noua, inca o jumatatica de Pelin" . Sau " Bate toaca, sus la Schit, ca Pelinul a venit". Asta ca sa ma refer la cunostintele mele muscelene.
Asa cum spuneam, sunt prahoveanca. Primele mele amintiri in materie de vin sunt legate de Pelinul de Urlati. Cand "facea piata" bunica-mea, obligatoriu, se intoarcea si cu o sticla de Pelin.
La varsta respectiva, 5-6 ani , ma intriga si amuza numele localitatii. Despre care, atunci, nici nu stiam ca-i localitate !!!
Credeam ca acel "Urlati" ar trebui sa fie o consecinta a gustului amar al vinului. Vin din care, bunica-mea imi turna un deget in pahar si completa cu apa minerala. Faceam cunostintinta cu "spritzul" ! Habar nu aveam! Bunica-mea imi spunea ca trebuie sa-l beau ca pe medicament. Nici asta nu intelegeam! De ce medicament cand eu eram sanatoasa!? "Bea, sa ai pofta de mancare" zicea ea. Desi, la cum gatea si la pofta mea de mancare, nu era nevoie de un adjuvant ! Dar gustul puternic amar si, totusi, usor dulceag, mirosul de soc si salcam, imi placeau asa de mult, ca nu o contraziceam. Mi-era teama ca, punanad prea multe intrebari si cerand prea multe explicatii, a doua zi, nu voi mai primi.
Anii au trecut, copilaria...si ea. Bunicii dorm de mult sub cruci ninse de vreme. Am imbatranit si eu.
Am avut norocul, sosit prea tarziu si prea putin, sa-mi petrec 12 ani din viata in lumea fascinanta a vinului. M-a fascinat. Si invatat multe.
Am baut -mai mult gustat - tot soiul de vinuri si mai simple si mai sofisticate. Nu spun vinuri bune sau mai putin bune, pentru ca nu exista asa ceva. Exista numai vinul care-ti place! E lege!
Vinuri autohtone, vinuri de prin toate colturile lumii, de unde cu gandul nu gandesti ca s-ar putea face vin, vinuri cu "staif", vinuri apreciate de cunoscatori si specialisti, vinuri...Unele m-au incantat, mi-au lasat o amintire extraordinara ! Spun ca mi-au lasat numai amintirea pentru ca, cel putin financiar, nu mi le pot permite ! Si nu numai eu! Altele, in ciuda faimei mondiale, m-au dezamagit ! Nu spun ca nu sunt bune! Departe de mine gandul ! Dar....nu-s pe gustul meu ! Si, vreti sau nu sa recunoasteti, toti procedam la fel! Toti suntem subiectivi !
Ei, dar...
Dar, ca Pelinul de Urlati n-a fost niciunul !!!Ce-i drept, Pelinul nostru este unicat la nivel mondial. Lasa surorile de ginta latina, de prin Italia si Franta! Si Absinthul frantuzesc are istorie si e foarte cunoscut dar, daca informatia mea este corecta, Absinthul este ....putin cam in afara legii. Nu am suficiente date, nu intru in amanunte ! Si, oricum e diferit de al nostru !
Ei, dar daca tot am avut posibilitatea sa "cunosc" cat de cat cum se ajunge la vinul din pahar, evident am fost curioasa sa aflu si ce e cu "Pelinul meu". De ce e amar, dece e, in acelasi timp dulce, dece e aromat, dece...
Pentru ca "Pelinul alb"este,de fapt, un vin din struguri in care sunt macerate plante aromate.
In cazul "Pelinului alb", preferatul meu, alaturi de Artemisia Absinthium (pelin )se adauga si alte plante aromatice, toate provenind din flora spontana.
La varianta rosie a vinului se adauga, in plus, fructe de padure, macese si porumbe.
Sa nu fiu inteleasa gresit ! Departe, foarte departe de mine ideea de a va impuia capul cu detalii tehnice. Las'ca nu stiu nici eu foarte multe si, sincer, nici nu ma prea intereseaza! Mie imi place vinul, imi place povestea si amintirea lui si, la o adica, cine-i interesat, poate gasi toate informatiile pe net ! Dar, sa fim seriosi! N-o sa gasiti niciodata chiar toate informatiile ! Pentru ca fiecare vin si fiecare crama, fiecare vinificator isi au "secretele" lor! Si mie, una, mi se pare normal. Eu nu vorbesc din punctul de vedere al specialistului ci al celui caruia i-a placut vinul. (Atata sper; sa va fi convins ca nu avem de-a face cu istoria aia , absolut idioata, a vinului "din pastile"! Daca ati crezut vreodata in ea, uitati-o!!!)
Specialisti si medici il recomanda ca adjuvant in diferite afectiuni gastrice. La fel spun: nu stapanesc, decat foarte putin spre deloc, cunostinte in materie de medicina. Asa ca nu ma aventurez in a-l recomanda ca pe un medicament !!!
Va v-a fi mirat poate, mai ales pe cei cu ceva cunostinte in materie, cana de lut pe care mi-am permis s-o alatur, in fotografie, sticlei de vin. Personal, nu cred ca am facut nicio greseala! Pentru ca vinul asta se poate bea si din ulcica de lut, care ii pastreaza minunat racoarea. dar si din paharul pretentios, cu picior.(preferabil, de altfel). Si spun "preferabil" pentru ca paharul iti da voie sa te bucuri de vin cu toate simturile: vizual, olfactiv si gustativ ! Ai timp sa vezi vinul! Ai timp sa-i vezi irizatiile galben- verzui. Si poti sa te bucuri in voie. Am facut experienta si vinul nu-si schimba nici culoare, nici aromele, nici gustul, chiar daca sta mai mult timp in pahar. Spun asta pentru ca, experienta profesionala m-a pus in fata unor vinuri mult laudate dar, pe care, dupa o jumatate de ora de stat in pahar, nu le-ar fi recunoscut nici producatorul !
Este bine sa fie servit rece la 4-6 grade! Dar si aici intervine subiectivismul . Mie, de exemplu, imi place foarte rece, asa cum il recomanda producatorul! Alta intrebare frecventa: "la ce mancaruri se poate asocia?" Pai, daca-l folosim ca aperitiv sau digestiv, la toate!
Servit ca vin de/la masa, la tot ce inseamna mancare traditionala !
Acu', ce-i drept, pentru cei care au meniul format din muguri de pin, cu seminte de Chia si laba dreapta de la gasca violet, s-ar putea sa nu se prea potriveasca Pelinul.
Dar nu lor ma adresez eu ! Fie la ei ! Paguba lor, ei nu stiu ce pierd !Revenind.
Eu cred -si subliniez: eu- ca Pelinul este un vin de vara! Niciun alt anotimp nu este atat de puternic reprezentat in vin , ca vara in Pelinul alb, zic eu ! Gustul si mirosul de planta de camp, atunci rupta si strivita in palma, nu se regaseste in niciun alt vin! Cel putin din ce stiu eu! Nicio aroma "inchisa", sau aluziva, sau vreuna de aia de care n-a auzit nici dracu' si care trebuie cautata! Si ce sa cauti in memoria olfactiv-gustativa cand n-ai intalnit-o niciodata!? La vinul asta, totul e franc! Prospetimea lui iti aduce aminte de mirosul curateniei.
Revin si spun ca tot ce am scris pana acum sunt impresii personale. Asa am simtit eu vinul asta, in copilarie, asa l-am regasit, cu mare bucurie, si astazi.
Si, daca nu am reusit sa va convinng, (las' ca nici nu am incercat sa va conving de ceva) as zice ca, totusi, o sugestie ( ca, sfaturi nu dau) nu strica: Incercati-l, macar, o data ! Un pahar !
Nu pot avea, Eu, convingeri in ceea ce va priveste ! Dar, cred ca odata ce ati facut cunostinta cu el sau l-ati redescoperit, veti avea surprize dintre cele mai placute !
De bine s-auzim !
