VĂ INVIT INTR-O CĂLĂTORIE PRINTRE AROMELE ŞI CULORILE DIN FARFURII ŞI PAHARE !
Dar sunt "...ca acele călăuze care merg în fața ta dar nu întorc capul să vadă dacă îi urmezi".
BON VOYAGE !
ADRIANA

luni, 19 mai 2014

DESPRE ALIRA, ROSSETYA, PROVOCĂRI ȘI UN ....MISTERIOS DOMN GIGI

Se spune că după ploaie și furtună, iar se-arată vreme bună ! Si, cel puțin în cazul meu așa a fost! După o perioadă cu care nu aș vrea să mă mai confrunt, o invitație venită de la Clubul "Vademecum" m-a readus intr-o seară bucureșteană la Restaurantul Rossetya. Cele câteva ore petrecute acolo au șters, sau cel puțin au atenuat mult, amintirea intâmplărilor nefericite.
De la prima mea întâlnire cu "Rossetya" știam că acolo este atmosfera necesară relaxării și încărcării cu o stare de bine.
Dar s-o luăm pe-ndelete ! Trei corifei intr-ale vinului și gastronomiei, Ghenadie Bobeica, Cristian Grigore și Laurențiu Horodnic și-au propus un experiment, o provocare adresată publicului invitat - membri Clubului Vademecum.
Și, într-adevăr, invitații au avut parte numai de surprize care de care mai plăcute ! Surpriză a fost și pentru mine chiar dacă, personal, cunosc bine vinurile care urmau să fie prezentate - gama ALIRA. Surpriza vinurilor a fost dublată de surpriza preparatelor culinare atribuite unui misterios domn Gigi- bucătarul de la Rossetya! Și văzui și gustai preparate asociate cu vinurile ALIRA cum nici cu gandul nu gandeam (și nu gândeați).
După ce Ghenadie a prezentat vinurile, prezentare nouă chiar și pentru mine, după ce am aflat detalii despre producția de la Aliman, s-a turnat in pahare Rose-ul de la Alira. Și a apărut și o generoasă farfurie in care se lăfăiau, alături de legume asortate, o bucată de somon cu sos de afine și una de ton cu sos de piper. Nu apucăm să ne bucurăm și să ne dumirim de asociere că vine surpriza: in pahare se toarnă Feteasca Neagră și Tribun ! Vin roșu la peste??? Ei, da bine, vin roșu la pește! Și aici intervine marea artă a celor trei pionieri ai asocierilor. Ei propun, nu impun! Propun asocierea vinului roșu cu cele două feluri de pește, fiecăruia dintre noi rămânându-i plăcerea descoperirii celui mai bun aranjament. Majoritatea au optat pentru ton cu sos de piper și Feteasca Neagră, în timp ce Tribunul a fost asociat cu somonul cu sos de afine. Eu....invers! Gusturi si gusturi ! Dar, conform principiilor celor trei, aducația nu se face pe bază de impunere ci de liberă alegere ! Ideea este să-ți placă; simțurile să fie încântate; nu biciuite ! 
Și, cand ne uitam mai cu jind la farfuriile care se goleau, ni se aduce altă minune culinară: mușchiuleț de urs și o tarta cu brânză, ciuperci și limbă de vită. Garnitura? Cartofi noi. Propunere de vin? Alte trei minuni ale Alimanului : Cabernet-Sauvignon, Cuvee Grand Vin și Lauri 2011! Bun, am inteles! Vinuri grele pentru urs! Dar pentru tartă cu brânză? Ei bine da! Și, credeți-mă pe cuvânt, a fost extraordinar!!! În ceea ce privește carnea de urs....nu zic nimic, pentru simplu motiv ca nu am mâncat ! Fusese mult prea mult, chiar și pentru mine, platoul anterior cu pește! Dar nu am rezistat tentației la tarta cu brânză ! Nu vreau să par patetică dar, așa o explozie de arome, gustativă și olfactivă potențată de Cabernetul Alirei  ...rar mi-a fost dat să gust ! La rândul lui Cabernet-ul capată o savoare deosebită. Îl simți făcut, parcă exact pentru așa ceva! Parcă i-a crescut tarta aia la rădăcină! (Recunosc sunt foooarte subiectivă, Cabernetul fiind preferatul meu!) Dar...aș fi nedreaptă dacă aș face comparație, în acest caz, intre Cabernet, Cuvee Grand Vin și Lauri. În același spirit al liberului arbitru, participanții au avut opțiuni diferite dar cu același rezultat: asociere de excepție!!! 
Am ratat marele final. (alt motiv de reîntoarcere la Rossetya) Desertul - tortul din mai multe feluri de ciocolată asociat Cabernet-Sauvignon-ului ! Trebuie să fi fost ceva....ce nu se poate descrie!!! 
Dar a mai fost ceva!
A fost atmosfera, greu de definit in cuvinte potrivite, de la Rossetya! Poate, aceleasi preparate, același vin, consumate în alt cadru, poate zic, nu ar mai fi avut, cel puțin pentru mine, aceeași savoare! 
Ori, intimitatea acestui restaurant, plin la ora la care ne-am reunit noi - dar nu aglomerat, atmosfera de calm și bine, muzica din perioada interbelica - excelentă dar in surdină, zumzetul convorbirilor purtate cu voce joasă, culorile calde ale ambientului, nimic strident, nimic țipător, atenția și profesionalismul celor care te servesc, toate dau noțiunea de cald și bine ! Bine, de acela, simtit cu majuscule! Am mai scris despre Rossetya, la prima mea întâlnire cu acest local. Nimic din noua experiență nu a schimbat, sau știrbit, prima impresie!
Și...mai este și misteriosul domn Gigi, cel nevăzut dar prezent prin minunățiile ajunse pe mese!
Și atunci zic: Domnule Gigi, nu vă cunosc, nu v-am văzut,  nici măcar in treacăt, dar vă rog să primiți toată admirația mea ! 
Mă bucur că am fost acolo, mă bucur că mă voi întoarce - cu motiv sau... fără!
Și, ca de obicei, când mi se termină cuvintele, las fotografiile să vorbească !