URDAŞ de la Rucăr - Numai de la Rucăr

O zi de week-end, de week-end de ăla ....mă rog, nici prea-prea nici foarte-foarte. Calculatorul mă anunţa că e bine să stau pe-acasă că vine ploaia si privind pe fereastră, tind să-i dau dreptate!
Adevarul e că bine zice o vorbă romanească:"la pasărea chioară ii face si Dumnezeu cuib"! Oricum n-am chef de nimeni şi nimic.
Uşa-ncuiată, interfon decuplat, telefon pe "silent", laptop inchis, televizor inchis, ce să mai zic? Relaxare totală.
Verific dacă am suficiente ţigări, mă vâr in pat cu o carte bună si...a mea e lumea !
Dar, cum se-ntampla mereu in asemenea cazuri, una-i dorinţa mea si alta voinţa altora !!!
Bătăi repetate in uşă mă răpesc lecturii. "Inalţ", in gând, ceva cu trimitere la biserică şi sărbatori şi deschid ...Cam brusc !
Pâna să realizez că in cadrul uşii stătea Nana, cea mai bună prietena a mea, mă izbeşte un ....miros nu pot să-i zic, o....aromă extraordinară de prânz in sat de munte.
Prietena mea ţinea in mână o străchioară de lut, căţuie pentru pentru aromele care deja invadaseră scara!

Numai un citadin care a mâncat vreodată in satele din nordul judetului Arges, intr-unul din satele acelea din buza padurii unde cade stâna peste tine, mă poate inţelege. Restul, îşi pot cel mult imagina! Dar, nu-i acelaşi lucru !
Ei,bine, Nana venise sa-mi ofere ceva ce, ea cel puţin, era sigură că nu am mai văzut-mâncat: urdaş de Rucăr. 
Acuuu...brănză de burduf cu mămăligă plutind în unt, mai văzusem şi eu, ca atare nu întelegeam unde-i surpriza. 
Nana mi-a demonstrat că eram total pe lângă subiect.
Pe scurt, urdaşul este un preparat exclusiv rucărean şi se obţine din zeamă de mănăligă, unt, brânză de burduf, brânză de buturoi, ouă şi mărar.

Şi acum expicaţiile care şi pe mine m-au data gata - deşi mă laud cu ceva experienţă. Mai bine zis, mă lăudam !
Deci.
Ce este zeama de mămăligă? 
Este un amestec de apă cu mălai, puţin mălai, atât cât fiebându-le să rezulte un ...terci foarte moale. Ceva de consistenţa grişului cu lapte pentru sugari.
Brânza de burduf ştim ce este, ouăle ştim ce sunt.
Mărarul ştim ce e, untul de asemenea.
Ei, dacă nu mai ştiţi cum arată alea de la ţară...nu-i vina mea !
Să trecem la brânza de buturoi.
Care, de fapt, nu este o brânză clasică ci este urdă - deci grăsime-0!!!
Este o urdă pregătita special pentru iarnă, maturată, cu aproximativ, gustul brânzei de burduf (aproximativ, am zis) şi un foooaaarte uşor iz de lemn şi burduf.
De ce de lemn şi burduf?
Pentru că după ce a fost scursă, brânza cu sedilă cu tot, este băgată cam cu forţa şi cam inghesuită in butoaie de lemn, mari, pătrate, ( buturoaie) unde este ţinută peste iarna.
Ei, şi acum să vedem cum devine de se'mbină toate cele, cât să dea minunăţia asta de urdaş. 
Că-i şi aici o tehnică !
Intr-un ceaun (de preferinţă) se prepară zeama de mămăligă.
În alt ceaun aşezat gospodăreşte pe plita bucătăriei de vară cu roşul focului de lemn sub el (de preferinţă) se topeşte o ligură zdravănă de unt peste care se aruncă, aşa, negijent, cam 300 gr brânză de burduf, cam tot atâta brânză de buturoi, două ouă. Se amesteca toate găndindu-te la un duşman şi, după ce nici tu nu-ţi mai dai seama ce a fost pus acolo, se adaugă si zeama de mămăligă. Se fierbe si amestecă in continuare pănă cănd, din cauza mirosului, aveti o gură lăcrimândă şi comesenii încep să se uite urât, a nerăbdare. La sfârşit, apoteotic, se adaugă mărar tocat mărunt, mărunt !!! Se porţionează, obligatoriu, in străchini de ceramică ! (Nu încercaţi cu porţelan că-i stricaţi fasonul)
Paranteză -
Evident, dacă n-aveţi preferinţă, puteţi folosi şi doua oale din bucătărie si aragazul.
Deci asta ar fi reţeta de urdaş rucărean. Aşa cum am spus, exclusiv rucărean !
Nu ştiu dar presupun că cei din meleag îi asociază o ţuică şi-nainte, şi-n timp ce şi după ce manâncă, de le trosnesc fălcile.
Eu, nu, merci, lăsaţi !
Aşa că vinul sec grecesc pe care-l aveam in casă.(n-am găsit altă rimă) a făcut perfect oficiul !
Nana, săru'mâna ! Te mai aştept cu exclusivităţi de Rucăr!
Să-mi fie de bine!
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră !

Despre starea de zambet -despre BINE

Da ! 
De data asta voi incepe cu sfarsitul articolului. Pentru ca, in mod normal, as fi considerat aceasta fotografie concluzia starii de bine de la Iristar - Falticeni ! Zambetul lui Cosmin.
Stiu: iar "zambete", iar chicoteli, iar coate date intre prieteni, iar apropuri subtile ( subtile ca trenu') 
Ma rog ! 
Repet ce am mai spus: nu judecati pana nu vedeti si va convingeti ! 
Revenind. 
Sunt...destule luni de cand, indiferent de ce si unde ma duc pasii - si serviciul- in zona de nord a Moldovei, de cazat ma cazez la IRISTAR. 
Si, acum, dupa atata experienta pot afirma, sigura de mine, ca nici nu as mai face-o in alta parte.
Pentru ca aici, am descoperit ceea ce  simteam de foooaarte multa vreme ca-mi lipseste. Acel sentiment ca...ai mai vrea ceva dar nu stii ce. Eu aici l-am descoperit. Nu-l pot defini in cuvinte dar nu in gluma am numit Pensiunea IRISTAR "my second home"
Intrebandu-l pe tanarul, foarte tanarul patron, Cosmin Stan, cum ar descrie starea generala de la Iristar, mi-a raspuns brusc, fara sa gandeasca :"Entuziasm".
Sa ne intelegem: nu este vorba de acel entuziasm zgomotos pe care din pacate, il intalnesc din ce in ce mai des "Hai sa ne prefacem ca ne simtem bine - ha,ha, ha ce gluma buna !"
Este vorba de entuziasmul rezultat din munca facuta cu si din placere. De serviciul ala la care te duci de drag. 

Este vorba de entuziasmul cu care sunt intampinati oaspetii-prieteni. Pentru ca odata venit aici capeti statutul de prieten.
Este vorba de entuziasmul cu care fiecare membru al echipei tine sa-ti rasplateasca tie, un strain venit de te miri pe unde, onoarea de a fi ales Iristar-ul ca loc de popas.
Ce mai uimeste aici? Sinceritatea si naturaletea comportamentului. Care impun. Impun tuturor. Esti aproape obligat sa zambesti. Zambetului trebuie sa-i intorci zambet. Atentiei trebuie sa-i intorci atentie. Sentimentul de bine, trebuie sa-i raspunzi cu bine. Cu tot binele din tine.
Insasi amplasamentul cladirii, la intrarea in oras, pe un damb la capatul catorva trepte, te obliga sa ridici ochii ! Sa-i ridici din cenusiul drumului spre albastrul cerului. Si ti-e dintr-odata, Bine !
Ai ajuns ! Zambetele din jurul tau ii sterg oboseala drumului.
Pentru ca aici, zambetul lui Cosmin este zambetul tuturor. Si al personalului si al oaspetilor. Nu e vorba de zambetul artificial-profesional cu care esti intampinat la restaurante in speranta unui bacsis mai generos. E cam asa:
cand ajungi acasa, suparat, obosit, cu gand de razbunare pentru cine stie ce situatie, inchizi usa in spatele tau , e liniste si zambesti ! In sfarsit esti "la tine" unde nu te mai poate ajunge nimic rau.
Ajungi la Iristar. Suparat, obosit cu gand de razbunare pentru cine stie ce ...nimic, pana la urma. Si te intampina zabetul Ionelei sau al Lenutei sau al Danielei, al Gabriela, sau Razvan sau Florin  sau Lili sau Gabriel sau Ionut sau ...sa ma ierte cei pe care i-am omis.
Gata ! Esti "acasa" Nu  te mai poate atinge nimic rau.
Si nu apuci sa intorci zambetul tau, cam obosit, tuturor ca esti imediat poftit sa te asezi la masa! 
Ah, ce dor mi-a fost de ce stiam eu de la bunica-mea: "vine omul de la drum, obosit si nemancat, trebuie omenit, trebuie musai sa-i pui ceva in fata". Nu paharul cu stiks-uri si o lesinatura se suc !
Ai impresia ca Bogdan, Dragos si Andrei  pe tine te-au asteptat. Nu i-am vazut niciodata. Dar sunt uimita mereu de ce iese din mainile si imaginatia lor. Nu la multe restaurante am vazut meniu special pentru copii. Ba am avut surpriza ca, intr-un foarte considerat civilizat mare oras sa ma plimb cu nepoata-mea pe la vreo cateva restaurante pentru ca la 2 ani nu poti da unui copil rata cu sos de portocale sau....Dar sa depasim elegant momentul. 
Si aici, cand te asezi la masa, apoi e masa, frate, nu mizilic,

Ciorba-i ciorba, felul doi, felul doi si desertul desert. Ca la casele in care traditia nu a murit.
Dezobisnuit de mesele normale, oftezi si-ti doresti sa vina a doua zi sa mai gusti si din restul bunatatilor din meniu. Si uimirea mea nu cunoaste margini cand discutam de Cosmin, un patron foarte tanar care, ar fi putut fi mai mult influentat de "trendul" mugurilor de pin asezonati cu sos de laba de lebada. Neaparat dreapta! (sa depasim,din nou, momentul)

Vinurile? Merita sa le vedeti selectia atenta. Aici nu esti pus in situatia'''dificila" sa spunem (eu o consider umilitoare) de a bajbai  prin meniu. Zambetul de langa tine iti recomanda si mancarea si vinul. Pentru ca totdeauna va fi un Zambet langa tine Un Zambet gata sa-ti indeplineasca dorintele culinare ! 
"Dar clatite cu miere si nuca aveti? Ca nu am vazut in meniu" Nu avem dar va facem"vine raspunsul Zambetului. 
Dar bucuria cafelei de dis de dimineata cand, pe racoare si roua nescuturata aroma cafelei, de foarte buna calitate, este insotita de un Zambet?

Nepretuita bucurie!
Si Zambetul iti cere voie sa se aseze langa tine si , aproape fara sa vrei, zambesti si tu ! Si incepe altfel ziua! Ca ti-e si jena sa stai ciufut , indiferent de orele dormite si programul incarcat al altei zile. 
Despre minunea inghetata care are gust de copilarie am scris si voi mai scrie. De cand am cunoscut inghetata de aici, n-am mai pus gura pe inghetata impersonala din comert ! Ma laudam cu dragostea mea fata de o inghetata din import? Iarta-ma Doamne, ca nu stiam ce vorbesc ! Imi uitasem copilaria ! Si zambetul in fata unei cupe de inghetata cum numai Ionel Teodoreanu, alt moldovean, stia sa o descrie !
Ar mai fi mult de scris despre zambetele de la Iristar. 
Dar e bine ca fiecare sa vina sa-si ia portia de zambet si bine. 
E la capatul tarii? E la Falticeni? Asa! Si! Il prefer de mii de ori altora.
Si am sa inchei, desi sunt foarte multe altele de spus. Despre eleganta si curatenia camerelor, grija pentru linistea celor care se odihnesc, starea de intimitate a camerelor , amabilitatea personalului care intretine curatenia din camere.....
Dar toate au un singur numitor comun: ZAMBETUL !
Si  pentru ca in aceasta seara mi-am propus sa vorbesc numai despre zambete, am sa inchei tot cu un zambet:
Zambetul lui Cosmin dupa o zi de munca !

Intoarcere la Dumbrava Minunata - Return to innocence

Dupa niste ore petrecute cu doi prieteni si o sticla de Alira, ore care imbiau la discutii si legau doua zile intre ele, ma hotarasem sa scriu un articol despre Falticeni. 
Stateam toti trei pe terasa de la "Imperial Grill&Music" si vorbeam de cate-n Luna si-n Soare ! In jurul nostru - liniste ! Acea liniste a noptilor inalte de vara provinciala, una din acele nopti de care-ti pare rau ca trebuie, totusi, sa te desparti. Si vorbeam!  Si nu aveam mereu rabdare sa ne ascultam ! Parca ne era teama ca se termina timpul.....
Vorbeam, evident , si despre orasul total necunoscut mie. Doamne, si cate nu am aflat despre acest oras ! Atat de multe ca ar trebui sa scriu cateva articole. Despre ei, prietenii mei, despre oamenii care au fost si cei care sunt si despre....si despre....
Dar uite ca nu am s-o fac ! Nu despre oras si oamenii lui voi scrie acum. Foarte tanarul meu prieten, Nutu , (care-ntre noi fie vorba bate de departe muuuulti sommelieri cu diploma si pretentii), Nutu spuneam- imi sugera sa vad orasul prin ochii lui ! Imi pare rau, Nutu ! Deocamdata nu pot ! De abia imi ajung ochii mei ! Asa ca voi scrie acum despre ce am vazut si simtit EU !
Stiu ca multi vor zambi superior si suficient: "Falticeni ! Ce sa-ti spun!? Facu Adriana pasiune pentru Falticeni" ! 
Asa! Si? Niciodata sa nu judeci un lucru pana nu ai legatura directa cu el.
Asa ca, pentru cei ce vor sa citeasca, urmeaza povestea mea despre Falticeni !
N-am sa redau tot felul de informatii care se pot afla (cum se spune acum) la o distanta de un cklic pe net.
N-am nici fotografii cu Falticeniul ! Singura imagine de acolo este inghesuita intr-o "poza cu magnet" , de pus pe frigider ! 

Deci,nu despre oras vroiam sa va vorbesc.
Vroiam sa va vorbesc despre dimineata ploioasa in care am plecat dintr-un oras cenusiu , cu oameni inca somnorosi la acea ora si care se-ndreptau spre locurile de munca -ma rog, cate mai sunt. 
Si ma gandeam ca Falticeniul, la prima vedere, seamana cu ei , seamana cu mine. Nimic extraordinar, nimic care sa-ti atraga atentia imediata. Poti sa treci pe langa el cum poti sa treci si pe langa mine si pe langa alte mii de persoane: nu suntem vizibili. Nu stralucim. Nu chemam privirile. Nu ne cunoaste decat cine vrea cu tot dinadinsul. Sau daca ne lasam noi cunoscuti.
Pentru ca, daca vrei, poti descoperi in Falticeni locuri si oameni cum nu gasesti aiurea. Oameni si locuri de care te legi si intelegi ce inseamna adevarata dragoste la prima vedere. Pentru ca nu se poate numi altfel legatura stabilita in cateva ore . Legatura care-ti trezeste curiozitatea si vrei sa-l cunosti, pe el, orasul si sa-l simti cu toate bunele si relele lui ! Si sa simti ca, indiferent cate pacate ar avea, dragostea ta pentru el poate depasi .
Vroiam sa va vorbesc despre respiratia si libertatea pe care ti-o dau oamenii din Falticeni - sau cel putin ce  si cati am cunoscut eu. Atata relaxare in preajma lor ! Atata sentiment de bine si siguranta ! Nu ma refer numai la cei doi prieteni ; ma refer la toti oamenii cu care am avut -  si voi avea- legaturi acolo  Calatoresc mult singura si stiu foarte bine ce inseamna sa-ti porti de grija. La Falticeni, cu oamenii de aici, am avut clar  si pentru prima data, sentimentul de bine si relaxare. Aici am stiut ca nu mi se poate intampla nimic rau; ca cineva sau ceva ma protejeaza. Ca, in fiecare clipa, cineva are grija de mine ! Sunt matura, responsabila si, mai ales, realista.. E greu sa fiu momita cu povesti ! Dar aici e chiar poveste !
Sa fie de vina Dumbrava Minunata, aflata in imediata apropiere a Falticeniului? Dupa ce cunosti oamenii de aici, chiar te-ntrebi: oare intamplator Dumbrava Minunata e aici? De ce nu altundeva-n tara? Si te simti asa...protejat precum Lizuca in scorbura copacului. Si ti-e greu sa pleci de aici; nu esti sigur ca dincolo de "scorbura" nu asteapta viata mastera ! Si...te-asteapta !
Dar, pana sa dai piept cu ea, mai zabovesti in copilarie. Mai zabovesti in lumea Dumbravii. Mai zabovesti printre oamenii cu accent de miere si soare. Mai zabovesti printre povesti si zambete cuminti. Mai zabovesti printre cei asemenea tie. Si nu te-ai mai duce dincolo de marginile Dumbravii. Pentru ca, la Falticeni, fiecare om are Dumbrava lui. Si daca mergi la ei cu sufletul in palma, Dumbrava te primeste. Si redevi TU, cel adevarat, cel de care te-ai despartit de multa vreme. Atat de multa ca nici nu credeai ca mai existi.
Dar...trebuie sa pleci  ! Sa pleci spre alte zari si spre tot ce-nseamna -cu bune si rele, mai ales rele- secolul ontemporan.
Si, din masina, te uiti cu jind in urma, la orasul cenusiu sub ploaie. Simti ca lasi in urma Dumbrava. Dumbrava ta.
E o despartire trista . Despartirea de inocenta . Asemenea sentiment il ai numai in copilarie cand te desperti de vacanta petrecuta la bunici. Viata iti ofera multe alte despartiri; dar niciuna nu are gustul acela al despartirii de vacanta verii, la bunici.
Da, sunt si eu om al secolului meu. Si mi s-a spus:"Mai, toti viseaza vacante in marile orase si tu visezi Falticeniul?"
Da. Eu visez Falticeniul. 
Visez Dumbrava mea, asa cum imi visez copilaria si bunicii care dorm de multa vreme sub alte veri.
Si stiu ca, oriunde as fi plecata si indiferent ce minunatii voi mai vedea, exista un loc in lumea asta unde ma asteapta Dumbrava Mea .
Si pentru asta iti multumesc, Falticeni.

Despre ei: despre Alira, despre Falticeni, despre Imperial Grill&Music

Cand Marius Matei mi-a propus o prezentare  de vinuri ALIRA la Falticeni, nici in cele mai optimiste ganduri nu mi-as fi inchipuit ca acest simplu fapt va deveni un prea plin sufletesc. Atat de plin ca m-am hotarat sa revin la blogul meu abandaonat anul trecut.
Am simtit ca ceea ce s-a intamplat in seara aia ploioasa la Falticeni nu poate fi redus la doua poze si trei cuvinte pe Facebook.
Falticeni.
Sa fim sinceri si sa recunoastem (cel putin noi, astia din Muntenia): cand auzim de Falticeni, zambim cu multa condescendenta. Asta in cel mai fericit caz. Ma recunosc: si eu printre zambareti. Despre Falticeni nu stiam mai  nimic; ultimul oras(el) prin care soseaua trece inainte de a serpui vioaie spre Suceava (sau, in cazul meu, ultimele douazeci de minute dintr-un drum de 12 ore).
Prezentare "ALIRA" la Falticeni? Ce-are ALIRA comun cu Falticeniul? Dar, daca Marius a zis Falticeni- la Falticeni mergem ! La IMPERIAL GRILL&MUSIC!  Desi aveam alt program. Am aflat despre acest  eveniment cand eram deja in Suceava ! Asa ca l-am trecut la capitotlul "esecuri asumate".

Dar.
De cand am trecut pragul localului a inceput o adevarata avalansa de surprize !!!
Numai la Falticeni nu ma asteptam sa gasesc asa ceva !!!
De la primii pasi in interior, descopar bun gust, eleganta, si un...."je ne sais quoi" sentiment de ...putere, tinerete si energie !  Nu exagerez! N-am intalnit nicaieri asa ceva: un local care sa emane energie.
Sa revenim.
Fac cunostinta cu patronul Claudiul Martinov. Si atunci am inteles ce inseamna "dupa chipul si asemanarea". Claudiu iese cu totul si cu totul din criteriile mele de apreciere ale standardului masculin, cum sfideaza, de altfel, toate canoanele "patronului de local". Este tanar, vesel, degajand el insusi energie si acea siguranta a lui "stiu ce vreau, stiu ce vreti, stiu ce sa fac".
Fac cunostinta si cu personalul localului. Aici deja am emotii; toti sunt abia trecuti de adolescenta, sau asa par! Oftez de "aia e" si-mi pun toate sperantele in Nutu Stanica, singurul pe care il cunosteam cat de cat.  Din experienta stiu ca un personal nu tocmai familiarizat cu asemenea evenimente, poate transforma o simpla prezentare intr-o glorioasa catastrofa!
Trecem la detalii: prezentare pentru cateva zeci de persoane care au facut rezervare si au confirmat prezenta.

 Rezervare!? Cateva zeci de persoane? La Falticeni!? La o prezentare de vin!? Incepem bine, imi zic.

Pe baza unor experiente nu foarte fericite, cer sa vad paharele in care se va servi vinul. Alta surpriza: pahare corecte pentru vin rosu, pentru vin alb. Nu  "lalea"  si nici ororile de unica folosinta din sticla groasa - adica cele folosite in multe localuri si la vin si la apa si la suc si la spirtoase si ....achizitionate  pentru simplu motiv ca se sparg mai greu la spalat !
Intreb despre public si ma trec toate caldurile ! Public tanar si necunoscator. Desi pare paradoxal, este publicul cel mai dificil. Pe ei trebuie sa-i conving, in primul rand, sa stea linistiti. Sa le explic ce-nseamna vinul, dincolo de convingerile lor si sa-i conving de calitatea produsului pe care-l prezint eu: ce este si de ce ALIRA?
Dupa o superba zi de primavara, ziua prezentarii este una friguroasa si ploioasa!
Si de unde-mi facusem griji vis-a-vis de publicul numeros, tanar si nelinistit, acum imi faceam probleme vis-a-vis de absenta lui ! 
Prezentarea era anuntata pentru ora 20.30. La 20.45 locurile rezervate erau deja ocupate ! Ei, bine si de aici incepe marea surpriza! 
In cateva minute imi uitasem toate spaimele ! Vorbeam si urmaream !

De la ROSE-ul Alirei care sclipea in pahare, la publicul extrem de civilizat, la eleganta si siguranta cu care "copiii" din personal se miscau printre invitati, totul era parca gandit sa dea siguranta unei seri perfecte, intre cunostinte vechi, fara bariera de varsta !
Am prezentat numai doua etichete: ALIRA ROSE si  ALIRA GRAND CUVEE ! Doua etichete prezentate in trei ore ! Ce interes din partea publicului ! Ce intrebari ! Ce bucurie de a ne asculta unii pe ceilalti ! 

Continuand asa, tinerii astia vor fi, nu departe-n timp, acei consumatori care vor stii ce sa ceara in materie de vin, vor fi cei cu care incepe si la noi civilizatia vinului. Vinul care te civilizeaza si tu, consumator, il civilizezi !
Si atunci, desi absent, nu ai cum sa nu te gandesti la CLAUDIU MARTINOV -patronul care a inteles semnificatia cuvantului EDUCATIE !
Cui sa multumesc prima data? Celor care, imediat alaturi de mine, m-au sprijinit : Cristian (domnul cu barba), Nutu (posesorul unui geamantan de diplome printre care si una de inginer), Elenei , lui Vlad, Cosmnei, Ionelei ! Si daca am uitat pe cineva, sa ma ierte ! Lor le multumesc pentru tot ajutorul ! Inclusiv pentru rabdarea programului prelungit ! (ca mi s-amai intamplat ca, in pofida programului decalat din cauza organizatorului, la o anumita ora, chelnerii sa-mi arate ceasul si sa ma roage sa termin mai repede !!!!)

Le multumesc si pentru  gestul emotionant pentru mine: rugamintea de a face o fotografie impreuna !
Ar trebui, poate, sa fi scris mai  mult !
Dar, deocamdata, atata pot : Sa le MULTUMESC ! Lor si publicului !
Si sa promit ca voi reveni aici cu multa, multa placere !