CONSIDERENTE PERSONALE DESPRE UN ORAS MIC SI VINURI BUNE

Despre prezentari de vin la Campulung am mai scris. Si nu o singura data. Am scris ori de cate ori,orasul asta mic, de sub munte, obisnuit mai mult cu tuica de Pitesti si vinul facut acasa sau , mai bine zis, in casa, a primit vizita producatorilor de vin. Acei producatori care chiar au crezut in produsul lor si care chiar nu au avut nicio retinere in a-si face cunoscut vinul, indiferent cat de necunoscut era. Si rezultatele nu au intarziat ! Muscelenii s-au dovedit oameni deschisi la minte, suflet si , mai ales, gusturi. Localuri unde nici cu gandul nu m-as fi gandit au acum in meniu vinuri cu care se pot lauda restaurante de top din capitala. 
Si, de unde, mai anii trecuti, meniul restaurantelor din oras era axat preponderent pe ceafa de porc cu cartofi prajiti, mici cu aceeasi cartofi prajiti si un vin ...de care-o fi -preferintele osciland, ce-i drept intre producatorii cunoscuti de zeci de ani- lucrurile se pare ca s-au schimbat si se schimba in continuare. In bine !
Pentru un oras mic si cam...pierdut in marginea istoriei , performanta este notabila! Notabila spun, in contextul in care si pensiunile-restaurant din zona- si nu putine-incearaca sa se adapteze mersului timpului si sa raspunda cerintelor celor care trec prin oras. Sau celor care , aici locuind, incearca, in masura posibilitatilor, sa aduca un suflu nou intr-un oras care -cel putin prin traditie, se vrea un reper turistic,
O astfel de surpriza am avut numai saptamana trecuta cand am prezentat la pensiunea ANOMIS o parte din gama de vinuri ALIRA. Pentru mine si Marian Ivanescu - directorul de marketing de la WINERO, nu era nimic spectaculos in a prezenta vinurile firmei. Mai ales pentru Marian. Eu priveam cu oaresce emotii prezentarea asta. Fata de Marian aveam avantajul ( sau dezavantajul) de a sti din start ca, de data asta, nu ne vom adresa unui public familiarizat cu asemenea gen de vin. Trebuia sa ne adresam, nu unor somitati socio-politice cu gustul deja format pentru vinul pretentios, ci consumatorului diurn care trebuie convins de avantajele consumului unui vin de clasa, vin care, pana acum cel putin, nu prea cunoscut celor care frecventeaza pensiunea ANOMIS.

 Surpriza, cel putin pentru mine, a fost extraordinara. In conditiile unei prezentari atipice - concurati de o formatie muzicala cu mare priza, in prezenta unui  public numeros si  eterogen si, initial neinteresat, vinurile s-au bucurat de apreciere unanima . Si, de unde initial, credeam ca totul se va transforma intr-un mare fiasco, am avut surpriza sa constat ca ,de fapt tocmai reusisem o mare performanta: vinurile au inceput sa fie vandute chiar din seara respectiva !    
Acum, privind retrospectiv si acumuland cevasilea experienta in ceea ce priveste prezentarea vinului in locatii...mai mici -multe in Campulung- am ajuns la niste concluzii ( strict personale, de altfel). Si ma refer, acum, numai la vin
In primul rand, (indiferent de ce ar spune altcineva) conteaza foarte mult disponibilitatea de acceptare si "deschiderea" pe care o manifesta patronii unor astfel de localuri. Tu, ca promotor, poti sa te dai in cap si peste cap, daca patronul nu vrea sa-ti accepte vinul, nu o va face indiferent de argumentele tale. Vorbesc de argumente in favoarea calitatii nu de "argumentele financiar-stimulative".  

Incepand cu puerilul "nu schimb acum meniul" si terminand cu acel clasic "stiu eu ca nu se vinde", acesti patroni vor refuza categoric listarea, in lipsa unor avantaje imediate si cat mai personale. 
O alta gaselnita: "nu cunosc vinul, nu-l cunosc clientii mei". Pai, eu de ce ti l-am adus, ti l-am prezentat, l-am degustat impreuna, te-am lasat sa te dumiresti? Tocmai ca sa-ti dau timp si spatiu sa te lamuresti si sa-ti lamuresti si clientii. E in interesul tau ! (sau nu!?) 
 Altul : "mie-mi place mai mult..***** Pai, ti-o fi placand, nu are nimeni nimic impotriva! Dar, bine-o fi, ca patron, sa impui si celorlati , preferintele tale?
Pe urma, te plangi, ca-ti merge rau si, la tine-n restaurant nu se prea inghesuie clientii? Dar, ai incercat sa le oferi si altceva decat ce-ti place tie sau si-ar permite si acasa ?( o sticla de vin de la Alimentara si o friptura cu cartofi prajti?)
Si culmea, asemenea pozitii intalnesc la restaurante care, cel putin in acceptia lor, se vor "cu pretentii"! Unde preturile nu sunt justificate decat de consumul nervos al clientului! 

 Unde am vazut cum ospatarii plictisiti sprijina rafturile in asteptarea unei comenzi ca, la sfarsitul zilei sa faca bilantul : trei pizza ! 
Restaurante cu pretentii de clasa - cel putin prin pozitionare si preturi- ai caror patroni, directori sau ce-or mai fi, sunt maaaari cunoscatori intr-ale vinului dar care nu au nici macar pahare pentru vin!!! Si, daca Doamne fereste, te-mpinge pacatul sa le atragi atentia sau, si mai rau, sa te declari dispus sa le dai cateva sfaturi in domeniu, ti-ai facut patronul (jupanul) dusman pe viata ! Si atunci, te-ntrebi pe buna dreptate: cum dracu' rezista restaurantele astea? Dar, asta nu-i problema mea!
Mi se pare totusi ciudat sa excluzi din start un produs, sa spui ca nu-i bun sau nu-ti place, atata timp cat tu nu stii macar ce este !
Se poate reprosa, ce-i drept, si o deficienta de comunicare intre promotor si client .Dar daca eu, promotor, reusesc sa conving patru din cinci clenti de calitatea vinului fara sa apelez la "stimulente", nu cred ca, pentru al cincilea, comunicarea poarta vina! 
Nu are rost sa o fac acum, in conditiile unei prezentari generale, dar voi reveni cu o lista a restaurantelor din Campulung unde, alaturi de o mancare buna, puteti gasi si un vin bun si o atmosfera care sa va imbie de cate ori veti poposi sau veti fi in trecere prin orasul meu! 
Despre restul? Va voi povesti si despre ele! Ca sa va scutesc nervii si banii !  
Cat mai de bine s-auzim !