De data asta voi incepe cu sfarsitul articolului. Pentru ca, in mod normal, as fi considerat aceasta fotografie concluzia starii de bine de la Iristar - Falticeni ! Zambetul lui Cosmin.
Stiu: iar "zambete", iar chicoteli, iar coate date intre prieteni, iar apropuri subtile ( subtile ca trenu')
Ma rog !
Repet ce am mai spus: nu judecati pana nu vedeti si va convingeti !
Revenind.
Sunt...destule luni de cand, indiferent de ce si unde ma duc pasii - si serviciul- in zona de nord a Moldovei, de cazat ma cazez la IRISTAR.
Si, acum, dupa atata experienta pot afirma, sigura de mine, ca nici nu as mai face-o in alta parte.
Pentru ca aici, am descoperit ceea ce simteam de foooaarte multa vreme ca-mi lipseste. Acel sentiment ca...ai mai vrea ceva dar nu stii ce. Eu aici l-am descoperit. Nu-l pot defini in cuvinte dar nu in gluma am numit Pensiunea IRISTAR "my second home"
Intrebandu-l pe tanarul, foarte tanarul patron, Cosmin Stan, cum ar descrie starea generala de la Iristar, mi-a raspuns brusc, fara sa gandeasca :"Entuziasm".
Sa ne intelegem: nu este vorba de acel entuziasm zgomotos pe care din pacate, il intalnesc din ce in ce mai des "Hai sa ne prefacem ca ne simtem bine - ha,ha, ha ce gluma buna !"
Este vorba de entuziasmul rezultat din munca facuta cu si din placere. De serviciul ala la care te duci de drag.
Este vorba de entuziasmul cu care sunt intampinati oaspetii-prieteni. Pentru ca odata venit aici capeti statutul de prieten.
Este vorba de entuziasmul cu care fiecare membru al echipei tine sa-ti rasplateasca tie, un strain venit de te miri pe unde, onoarea de a fi ales Iristar-ul ca loc de popas.
Ce mai uimeste aici? Sinceritatea si naturaletea comportamentului. Care impun. Impun tuturor. Esti aproape obligat sa zambesti. Zambetului trebuie sa-i intorci zambet. Atentiei trebuie sa-i intorci atentie. Sentimentul de bine, trebuie sa-i raspunzi cu bine. Cu tot binele din tine.
Insasi amplasamentul cladirii, la intrarea in oras, pe un damb la capatul catorva trepte, te obliga sa ridici ochii ! Sa-i ridici din cenusiul drumului spre albastrul cerului. Si ti-e dintr-odata, Bine !
Ai ajuns ! Zambetele din jurul tau ii sterg oboseala drumului.
Pentru ca aici, zambetul lui Cosmin este zambetul tuturor. Si al personalului si al oaspetilor. Nu e vorba de zambetul artificial-profesional cu care esti intampinat la restaurante in speranta unui bacsis mai generos. E cam asa:
cand ajungi acasa, suparat, obosit, cu gand de razbunare pentru cine stie ce situatie, inchizi usa in spatele tau , e liniste si zambesti ! In sfarsit esti "la tine" unde nu te mai poate ajunge nimic rau.
Ajungi la Iristar. Suparat, obosit cu gand de razbunare pentru cine stie ce ...nimic, pana la urma. Si te intampina zabetul Ionelei sau al Lenutei sau al Danielei, al Gabriela, sau Razvan sau Florin sau Lili sau Gabriel sau Ionut sau ...sa ma ierte cei pe care i-am omis.
Gata ! Esti "acasa" Nu te mai poate atinge nimic rau.
Si nu apuci sa intorci zambetul tau, cam obosit, tuturor ca esti imediat poftit sa te asezi la masa!
Ah, ce dor mi-a fost de ce stiam eu de la bunica-mea: "vine omul de la drum, obosit si nemancat, trebuie omenit, trebuie musai sa-i pui ceva in fata". Nu paharul cu stiks-uri si o lesinatura se suc !
Ai impresia ca Bogdan, Dragos si Andrei pe tine te-au asteptat. Nu i-am vazut niciodata. Dar sunt uimita mereu de ce iese din mainile si imaginatia lor. Nu la multe restaurante am vazut meniu special pentru copii. Ba am avut surpriza ca, intr-un foarte considerat civilizat mare oras sa ma plimb cu nepoata-mea pe la vreo cateva restaurante pentru ca la 2 ani nu poti da unui copil rata cu sos de portocale sau....Dar sa depasim elegant momentul.
Si aici, cand te asezi la masa, apoi e masa, frate, nu mizilic,
Dezobisnuit de mesele normale, oftezi si-ti doresti sa vina a doua zi sa mai gusti si din restul bunatatilor din meniu. Si uimirea mea nu cunoaste margini cand discutam de Cosmin, un patron foarte tanar care, ar fi putut fi mai mult influentat de "trendul" mugurilor de pin asezonati cu sos de laba de lebada. Neaparat dreapta! (sa depasim,din nou, momentul)
Vinurile? Merita sa le vedeti selectia atenta. Aici nu esti pus in situatia'''dificila" sa spunem (eu o consider umilitoare) de a bajbai prin meniu. Zambetul de langa tine iti recomanda si mancarea si vinul. Pentru ca totdeauna va fi un Zambet langa tine Un Zambet gata sa-ti indeplineasca dorintele culinare !
"Dar clatite cu miere si nuca aveti? Ca nu am vazut in meniu" Nu avem dar va facem"vine raspunsul Zambetului.
Dar bucuria cafelei de dis de dimineata cand, pe racoare si roua nescuturata aroma cafelei, de foarte buna calitate, este insotita de un Zambet?
Nepretuita bucurie!
Si Zambetul iti cere voie sa se aseze langa tine si , aproape fara sa vrei, zambesti si tu ! Si incepe altfel ziua! Ca ti-e si jena sa stai ciufut , indiferent de orele dormite si programul incarcat al altei zile.
Despre minunea inghetata care are gust de copilarie am scris si voi mai scrie. De cand am cunoscut inghetata de aici, n-am mai pus gura pe inghetata impersonala din comert ! Ma laudam cu dragostea mea fata de o inghetata din import? Iarta-ma Doamne, ca nu stiam ce vorbesc ! Imi uitasem copilaria ! Si zambetul in fata unei cupe de inghetata cum numai Ionel Teodoreanu, alt moldovean, stia sa o descrie !Ar mai fi mult de scris despre zambetele de la Iristar.
Dar e bine ca fiecare sa vina sa-si ia portia de zambet si bine.
E la capatul tarii? E la Falticeni? Asa! Si! Il prefer de mii de ori altora.
Si am sa inchei, desi sunt foarte multe altele de spus. Despre eleganta si curatenia camerelor, grija pentru linistea celor care se odihnesc, starea de intimitate a camerelor , amabilitatea personalului care intretine curatenia din camere.....
Dar toate au un singur numitor comun: ZAMBETUL !
Si pentru ca in aceasta seara mi-am propus sa vorbesc numai despre zambete, am sa inchei tot cu un zambet:
Zambetul lui Cosmin dupa o zi de munca !
