Amintiri cu Pelin (sau invers)

  

 Pentru ca e luna Mai. Pentru ca e o traditie. Pentru ca il am la indemana, la Kaufland, unde intru destul de des pentru cumparaturi. Si, mai ales, pentru ca, un bun prieten, de foarte departe, m-a rugat sa-i recomand un vin autentic romanesc.
Si atunci mi-am adus aminte de traditia copilariei mele prahovene, cand la niciun pranz, nu lipsea Pelinul.
Cei de varsta mea, sigur isi amintesc de vinul asta ! Poate si cei de 50 -60 de ani. .Sau, mai tinereii, isi amintesc de replicile din "Titanic vals" a lui Tudor Musatescu : "Draguta, mai adu-ne si noua, inca o jumatatica de Pelin" . Sau " Bate toaca, sus la Schit, ca Pelinul a venit". Asta ca sa ma  refer la cunostintele mele muscelene.
Asa cum spuneam, sunt prahoveanca. Primele mele amintiri in materie de vin sunt legate de Pelinul de Urlati. Cand "facea piata" bunica-mea, obligatoriu, se intoarcea si cu o sticla de Pelin.
La varsta respectiva, 5-6 ani , ma intriga si amuza numele localitatii. Despre care, atunci, nici nu stiam ca-i localitate !!!
Credeam ca acel "Urlati" ar trebui sa fie o consecinta a gustului amar al vinului. Vin din care, bunica-mea imi turna un deget in pahar si completa cu apa minerala. Faceam cunostintinta cu "spritzul" ! Habar nu aveam! Bunica-mea imi spunea ca trebuie sa-l beau ca pe medicament. Nici asta nu intelegeam! De ce medicament cand eu eram sanatoasa!? "Bea, sa ai pofta de mancare" zicea ea. Desi, la cum gatea si la pofta mea de mancare, nu era nevoie de un adjuvant ! Dar gustul puternic amar si, totusi, usor dulceag, mirosul de soc si salcam, imi placeau asa de mult, ca nu o contraziceam. Mi-era teama ca, punanad prea multe intrebari si cerand prea multe explicatii, a doua zi, nu voi mai primi.
Anii au trecut, copilaria...si ea. Bunicii dorm de mult sub cruci ninse de vreme. Am imbatranit si eu.
Am avut norocul, sosit prea tarziu si prea putin, sa-mi petrec 12 ani din viata in lumea fascinanta a vinului. M-a fascinat. Si invatat multe.
Am baut -mai mult gustat - tot soiul de vinuri si mai simple si mai sofisticate. Nu spun vinuri bune sau mai putin bune, pentru ca nu exista asa ceva. Exista numai vinul care-ti place! E lege!
Vinuri autohtone, vinuri de prin toate colturile lumii, de unde cu gandul nu gandesti ca s-ar putea face vin, vinuri cu "staif", vinuri apreciate de cunoscatori si specialisti, vinuri...Unele m-au incantat, mi-au lasat o amintire extraordinara ! Spun ca mi-au lasat numai amintirea pentru ca, cel putin financiar, nu mi le pot permite ! Si nu numai eu! Altele, in ciuda faimei mondiale, m-au dezamagit ! Nu spun ca nu sunt bune! Departe de mine gandul ! Dar....nu-s pe gustul meu ! Si, vreti sau nu sa recunoasteti, toti procedam la fel! Toti suntem subiectivi !
Ei, dar...
Dar, ca Pelinul de Urlati n-a fost niciunul !!!
Ce-i drept, Pelinul nostru este unicat la nivel mondial. Lasa surorile de ginta latina, de prin Italia si Franta! Si Absinthul frantuzesc are istorie si e foarte cunoscut dar, daca informatia mea este corecta, Absinthul este ....putin cam  in afara legii. Nu am suficiente date, nu intru in amanunte ! Si, oricum e diferit de al nostru !
Ei, dar daca tot am avut posibilitatea sa "cunosc" cat de cat cum se ajunge la vinul din pahar, evident am fost curioasa sa aflu si ce e cu "Pelinul meu". De ce e amar, dece e, in acelasi timp dulce, dece e aromat, dece...
Pentru ca "Pelinul alb"este,de fapt, un vin din struguri in care sunt macerate plante aromate.
In cazul "Pelinului alb", preferatul meu, alaturi de Artemisia Absinthium (pelin )se adauga si alte plante aromatice, toate provenind din flora spontana.
La varianta rosie a vinului se adauga,  in plus, fructe de padure, macese si porumbe.
Sa nu fiu inteleasa gresit ! Departe, foarte departe de mine ideea de a va impuia capul cu detalii tehnice. Las'ca nu stiu nici eu foarte multe si, sincer, nici nu ma prea intereseaza! Mie imi place vinul, imi place povestea si amintirea lui si, la o adica, cine-i interesat, poate gasi toate informatiile pe net ! Dar, sa fim seriosi! N-o sa gasiti niciodata chiar toate informatiile ! Pentru ca fiecare vin si fiecare crama, fiecare vinificator isi au "secretele" lor! Si mie, una, mi se pare normal. Eu nu vorbesc din punctul de vedere al specialistului ci al celui caruia i-a placut vinul.  (Atata sper; sa va fi convins ca nu avem de-a face cu istoria aia , absolut idioata, a vinului "din pastile"! Daca ati crezut vreodata in ea, uitati-o!!!)

Revenind la Pelinul nostru; nu este un vin sofisticat ! Este un vin prietenos din toate punctele de vedere. Poate fi considerat (si este) un digestiv excelent . Dar si un aperitiv. Dar si un vin de "la masa"
Specialisti si medici il recomanda ca adjuvant in diferite afectiuni gastrice. La fel spun: nu stapanesc, decat foarte putin spre deloc, cunostinte in materie de medicina. Asa ca nu ma aventurez in a-l recomanda ca pe un medicament !!!
Va v-a fi mirat poate, mai ales pe cei cu ceva cunostinte in materie, cana de lut pe care mi-am permis s-o alatur, in fotografie, sticlei de vin. Personal, nu cred ca am facut nicio greseala! Pentru ca vinul asta se poate bea si din ulcica de lut, care ii pastreaza minunat racoarea. dar si din paharul pretentios, cu picior.(preferabil, de altfel). Si spun "preferabil" pentru ca paharul iti da voie sa te bucuri de vin cu toate simturile: vizual, olfactiv si gustativ ! Ai timp sa vezi vinul! Ai timp sa-i vezi irizatiile galben- verzui. Si poti sa te bucuri in voie. Am facut experienta si vinul nu-si schimba nici culoare, nici aromele, nici gustul, chiar daca sta mai mult timp in pahar. Spun asta pentru ca, experienta profesionala m-a pus in fata unor vinuri mult laudate dar, pe care, dupa o jumatate de ora de stat in pahar, nu le-ar fi recunoscut nici producatorul !
Este bine sa fie servit rece la 4-6 grade! Dar si aici intervine subiectivismul . Mie, de exemplu, imi place foarte rece, asa cum il recomanda producatorul! Alta intrebare frecventa: "la ce mancaruri se poate asocia?" Pai, daca-l folosim ca aperitiv sau digestiv, la toate!
Servit ca vin de/la masa, la tot ce inseamna mancare traditionala !
Acu', ce-i drept, pentru cei care au meniul format din muguri de pin, cu seminte de Chia si laba dreapta de la gasca violet, s-ar putea sa nu se prea potriveasca Pelinul.
Dar nu lor ma adresez eu ! Fie la ei ! Paguba lor, ei nu stiu ce pierd !
Revenind.
Eu cred -si subliniez: eu- ca Pelinul este un vin de vara! Niciun alt anotimp nu este atat de puternic reprezentat in vin , ca vara in Pelinul alb, zic eu ! Gustul si mirosul de planta de camp, atunci rupta si strivita in palma, nu se regaseste in niciun alt vin! Cel putin din ce stiu eu! Nicio aroma "inchisa", sau aluziva, sau vreuna de aia de care n-a auzit nici dracu'  si care trebuie cautata! Si ce sa cauti in memoria olfactiv-gustativa cand n-ai intalnit-o niciodata!? La vinul asta, totul e franc! Prospetimea lui iti aduce aminte de mirosul curateniei.
Revin si spun ca tot ce am scris pana acum sunt impresii personale. Asa am simtit eu vinul asta, in copilarie, asa l-am regasit, cu mare bucurie, si astazi.
Si, daca nu am reusit sa va convinng, (las' ca nici nu am incercat sa va conving de ceva) as zice ca, totusi, o sugestie ( ca, sfaturi nu dau) nu strica: Incercati-l, macar, o data ! Un pahar !
Nu pot avea, Eu, convingeri in ceea ce va priveste ! Dar, cred ca odata ce ati facut cunostinta cu el sau l-ati redescoperit, veti avea surprize dintre cele mai placute !
De bine s-auzim !

Poveste despre o zi cu Sara

Motto "Exista doua feluri de copii: al meu si needucati"
Sau, cel putin asta este convingerea majoritatii parintilor, ca sa nu mai zic a bunicilor pentru care nepotiii sunt ceva.... asa....ce nu s-a mai vazut, nu s-a mai pomenit, nepotii lor sunt "cei mai cei" si "cei mai cei" !
Si adevarul este ca .... nu-i prea poti contrazice.
De cateva zile am aflat si eu cam ce inseamna sa ai responsabilitatea unui nepot. Nu sunt genul de bunica clasica, inconjurata de nepoti, cu nicio alta preocupare in afara lor. Imi iubesc enorm nepotii dar responsabilitatea cresterii lor o las, in totalitate, parintilor. Asa mi se pare normal. Nu am tremurat niciodata de dorul de a fi bunica. Nu am stabilit eu momentul cand copiii mei au hotarat sa devina parinti. Nu ma amestec in educatia pe care copiii mei o dau copiilor lor. Este strict problema lor. Daca-i pot ajuta cu ceva, ok ! Daca mi se cere un sfat, il dau cu cea mai mare placere. Nici nu i-as zice sfat, mai degraba o parere personala, care poate fi luata in consideratie. Sau nu !
Revenind .
Cum spuneam, de cateva zile, Sara,  cea mai mica dintre cei patru nepoti, e la mine. In ciuda lipsei de experienta in materie de "buniceala" nu mi se pare dificil; incerc sa-mi reaminesc ce faceam si cum ma comportam cand  copiii mei erau de varsta ei. (Doamneeeee, ce batrana sunt ! Si cata treaba mai am!).
Vreme frumoasa, ne petrecem mai tot timpul pe-afara. Si, de aici incepe, de fapt, povestea mea.
Mergem, de regula, la "locul de joaca" pentru ca acolo sunt multi copii, are cu cine sa se joace. Las la o parte aspectul locului respectiv - nu comentez. Mentionez numai praful, mizeria si numarul mare de copii , peste 11-12 ani, care ar putea avea si alte preocupari in afara toboganului. Nu ma obliga nimeni sa stau acolo. Schimb locul, merg la o terasa care are si "loc de joaca"

Frumos, civilizat, curat, nu se servesc bauturi alcoolice, meniul este adaptat copiiilor, pana si ingheta este facuta artizanal.
Cativa copii, insotiti de bunici si mame. Perfect, ma gandesc.  Mergand la Gradinita de la varsta de doi ani si ceva, Sara este un copil sociabil, dornic mereu de compania copiilor, indiferent de varsta. Merge la ei, se prezinta si intreaba daca este acceptata in jocul lor.

Pana aici, nimic deosebit, as zice eu. Asa mi se pare normal sa se comporte, asa a fost invatata !  Dar, se strange sufletu-n mine cand aud raspunsurile fetitelor: "sa nu pui mana pe jucaria mea" , "toate jucariile sunt ale mele" paranteza - jucariile fac parte din dotarea terasei- "pleaca de aici ca ma deranjezi", "tu nu ai voie sa te sui in leagan, pentru ca nu vreau eu", "mamiiii, uite fetita asta nu se da la o parte sa trec eu". Evident, toate replicile alintat-smiorcaite.
Nu ma amestec, vreau sa vad reactia Sarei.
Si, in mine, se strange sufletul de doua ori ! Ascultatoare, Sara da inapoi jucaria, se da la o parte sa faca loc fetitei mult mai mare ca ea, isi gaseste alt loc de joaca.
Mamele si bunicile -sau ce-or fi fost- mandre posesoare de fleortaite-smiorcaite progenituri, nici nu catadicsesc sa-si intrerupa ocupatiile: nasu-n telefon sau savuratul mancarii ! Timp in care, copilul zbiara ca din gura de sarpe folosind si niste expresii...
O sa spuneti: "sunt copii. Nu stiu ei "ce si cum"
Contrazic: copiii reproduc un stil de viata al familiilor din care provin. Familii care, pe langa faptul ca nu se ocupa deloc de educatie, le lasa si libertatea de a agresa verbal sau fizic alti copii. 
Motto-ul lor? "Trebuie sa stie sa se descurce in viata, sa nu fie un mototol. Ce, al meu e mai prost?" 
Raspunsul meu: "DA". Si acum, ca acum! Dar sa vezi cand o creste cata mai prostu' o sa fie ! O sa ai cu ce te mandri !!! Dar atunci, tu, parinte, o sa fii primul care o sa regrete ! Si vei suferi crunt ! Copiii pot  fi un dar nemaipomenit sau un blestem. Depinde cum ii cresti.......................
Pentru comparatie, parca pusa cu mana, la intoarcerea acasa, ne oprim in parcul din fata blocului. Si iar gasim niste copilasi insotiti de parinti. In cateva minute, se jucau toti trei de parca se cunosteau de cand lumea ! Sara le-a dat jucariile ei si nu s-au certat niciun moment pentru suprematia asupra galetusei sau pestisorului. Eu schimb doua vorbe cu parintii. Venisera din Spania, unde lucrau. Venisera cu copiii la bunicii de la Campulung. Nu lasasera copiii la bunici, sa se distreze si ei, desi erau in concediu, ar fi meritat.

Erau, in permanenta alaturi de ei, de copii. Acolo, in Spania, copiii merg la Gradinita. Si rezultatele se vedeau ! Clar si  pentru un ochi mai putin atent.  Copiii, unul trei, celalalt patru ani, se comportau ca niste copii obisnuiti cu viata publica - evident, la nivelul lor. Se exprimau, ca si Sara, fara niciun fel de inhibitii, "te rog" "scuza-ma" si "multumesc" fiind cuvinte obisnuite in vocabular. Si parintii nu pareau niscai "crema intelectualitatii". Sunt oameni simpli, muncitori, care au plecat chiar sa asigure un viitor mai bun copiilor lor. Si care, au inteles ca, daca tot pun copiii pe primul plan, i-au luat cu ei ca, de mici, sa se deprinda cu alt  mod de viata. Ca avem suficiente exemple de teoretic "plec pentru copii" si practic- dezinteres total fata de copiii ramasi acasa !
Vreau sa fiu bine inteleasa: nu critic si nu judec pe nimeni. Fiecare isi face viata cum doreste si face ce crede de cuviinta cu copilul lui.
Dar, as zice sa nu ne mai miram ca rezultatele sunt cele care sunt, ca, de treizeci de ani nu reusim sa ne integram in lumea pe care ne-am dorit-o in '89 !
Dam vina pe "sistem" (indiferent care) fara sa analizam ca noi, fiecare in parte, nu facem nimic pentru a ne schimba si, in final, a schimba ceva.
Ca exemplu: de ce la Gradinita la care merge Sara, aici in tara, sunt educatoare care se ocupa, la modul cel mai concret, de educatia copiilor (si rezultatele sunt cele care sunt) dar  avem mai multe exemple de "Gradinite" unde , daca educatoarele nu fac nimic, e bine ! Zici merci ca nu-ti iei copilul batut acasa ! Nu fac parte din acelasi sistem? 
Si e valabil in toate domeniile.
Asa ca....mai usor cu sistemul, pe scari ! Si mai multa atentie noi, la fiecare dintre noi. 
Ca omul sfinteste locul.
Si, "Maine" va fi rezultatul a ceea ce crestem azi.

P.S. Fotografiile sunt de la "TERASA "IMPREUNA".

Berea noastra cea de toate zilele

 Cat ne-am considera de specialisti pretentiosi si sofisticati, orice-am zice, trebuie sa recunoastem:  cea mai vanduta bautura alcoolica este berea, indiferent de anotimp.
Stiu, o sa-mi spuneti ca nu-i asa, ca berea e bautura verii. Da? Ia, faceti un exercitiu simplu: ia vedeti la un market (indiferent cat de mare sau fitzos ar fi) sau la Alimentara de la coltul blocului, cata bere se cumpara comparativ cu celelalte bauturi alcoolice.(chiar la Craciun sau Revelion)
Ca sa-si ascunda ignoranta, vor fi destule voci care vor sustine ca se bea mai multa bere pentru ca-i mai ieftina si, ca atare, mai accesibila cumparatorului. Daca ma uit la cantitatile cumparate, n-as fi asa sigura. Daca ma uit si la marcile de bere cumparate, chiar dau dracu' convingerea asta. Dar, sa zicem ca astea-s simple observatii "de pe margine". Personal, nu sunt o bautoare de bere, cum nu sunt ceea ce se cheama "o bautoare" in general. Imi place sa ma joc cu gusturi, arome si culorile din pahar, sa le simt, sa le "disec" dar...cam atat ! Daca am in mana un pahar cu bautura, imi place sa ma bucur de el cu toate simturile. Ca paranteza: am incercat, totdeauna, sa transmit aceeasi dorinta de cunoastere a ceea ce bem, aceeasi bucurie si celor care m-au ascultat la prezentarile de vin. Am inchis paranteza. 
Si revin la bere.
Intamplarea a facut sa fiu in Pitesti odata cu Caravana Bergenbier. Si nu puteam sa rezist si sa ratez o prezentare/degustare de bere, prezentare sustinuta de un om tare drag mie, sommelier, dar pe care, cum s-a facut- cum s-a dres, nu l-am vazut niciodata in "exercitiul functiunii". Il stiam ca pe un cunoscator, un specialist, dar aflam astea numai de la cei care il vazusera si se bucurasera de prezentarile lui. Asa ca, acum, avandu-l "langa casa", chiar nu aveam de gand sa ratez !

Cam cunosc prezentarile specialiste ale sommelierilor. Cam
stiu care-i modul de abordare! Cu exceptia catorva....restul sa ma scuze ! Ma abtin de la comentarii dar...de multe ori ocolesc evenimente de genul asta. In zece ani am avut timp sa vad destule. De aere de arhicunoscatori, de priviri superior aruncate, de termeni tehnici pe care putini ii inteleg fara dictionar....podul plin. A se "zlabi"! 
Sa depasim elegant momentul, zic.
Ei, si cum va spuneam,  un sommelier de bere, nu vazusem.
Ei, si-am vazut ! Si ascultat! Si n-as mai fi plecat !
Mai spuneam eu, pe aici, ca sunt meserii pentru care trebuie sa fii nascut. Meserii in care totul conteaza: de la voce pana la privire. Geaba ai cunostinte cat o biblioteca daca nu ai "cu ce" si nu stii cum sa le transmiti; vorbesti sa n-adormi, ba zici bogdaproste ca nu adorm ai de-s obligati sa te asculte. 
Ei, bine, spre marea mea placuta surpriza, nu e cazul lui Stefan Teris, sommelier pentru berea Bergenbier.
Am asistat impreuna cu un grup de 10 persoane la prezentarea Bergenbier de la Pitesti. Spun 10 persoane pentru ca atat era numarul maxim pe care-l forma un grup. La intrarea in incinta, erau cateva grupuri care asteptau !!! Dovada de respect pentru tine,prezentator, dovada de respect pentru cei care vin sa te asculte! Te poti ocupa de toti, le poti prezenta, aproape fiecaruia in parte produsul.  O voce extraordinar de calma si calda dar care impunea si celor veniti cu lectia invatata -ca de obicei- "lasa, domne, ca stiu eu mai bine !"

Cum mai spuneam intr-un comentariu: berea-i ca politica: toti avem pretentia ca ne pricepem! Si daca nici la bere si politica nu ne-om pricepe, apai nu ne mai pricepem la nimic!!! In realitate, habar n-avem despre ce vorbim.
Din cate soiuri de malt e facuta berea? La ce foloseste malaiul in compozitia ei? Ce rol are si de ce si cum se adauga hameiul ? Cum e cu filtrarea (prin filtre de pamant) si pasteurizarea? Ce importanata are spuma, la o bere buna? Cate tipuri de pahare de bere avem? De ce nu e recomandabil sa bem berea, direct din sticla? Cu ce mancare e recomandabil sa se asociaza berea? De ce avem tendinta de a prefera berea la mici si preparatele la gratar? De ce o ciorba de burta (de-aia fiarta 16 ore) cere musai, o bere? Sunt numai cateva intrebari pe care ar trebui sa vi le puneti, macar asa pentru cultura generala! Veti afla raspunsuri care va vor face sa priviti bautura asta cu alti ochi! Si o s-o iubiti mai mult !
Eu am avut norocul sa aflu raspunsurile. Eu si cei prezenti astazi in Piata Primariei din Pitesti. Si cei prezenti in orasele prin care a trecut Caravana Bergenbier.
Si sunt convinsa ca, asa cum eu nu stiam prea multe(spre deloc)  despre bere, mai sunt multi iubitori/bautori in aceeasi situatie.
Am spus-o si o mai spun:nu sunt adepta cliseelor: "de bonton e sa bei vin". "Cunoscatorii intr-ale bauturii, nu se-ncurca cu berea".
Eu spun asa: "bea omule, ce-ti place ! Dar nu strica sa cunosti si cate ceva din secretele bauturii care-ti place. Incearca sa afli cate ceva ce e dincolo de pahar. Vei avea surprize extraordinare". 
As indrazni sa compar bautura cu o femeie: o intalnesti, iti place dar nu stii de ce. Sau, poate, numai asa, ca arata bine. Cand incepi sa o cunosti mai bine, cu tot ce are bun in ea, abia atunci poti spune ca te-ai indragostit ,ca o iubesti cu adevarat!
Asa cred eu.
Ce sa mai discutam? Sunt o norocoasa !
Norocoasa ca Bergenbier a trecut  cu caravana si prin Pitesti.
Norocoasa ca l-am ascultat pe Stefan Teris.
Multumesc Bergenbier!
Multumesc, Stefanita !

Daca ai curaj, deja #ealtceva

"Un eveniment Adriana Aldea marcă inregistrată"
 (Sasu Virgil)

Nimic, dar absolut nimic nu anunţa vreo deosebire intre prezentările de până acum (am în spate... aproape 10 ani) şi ceea ce avea să se-ntâmple la Iaşi: o delegaţie obisnuită, pentru o banală prezentare. (Vorba vine! Ştiu că zgârie auzul acest "banală". Pentru niciunul dintre noi, cei care facem prezentări de vin- indiferent de cramă- nu există "prezentare banală". La fiecare eveniment de acest fel, emoţiile şi consumul nervos sunt aceleaşi.)
Dar să revenim; că-n poveste mult mai este!
Deci, Iasi, început de februarie, seară rece, prezentare/degustare de ALIRA la un magazin de vinuri. Magazinul, LA COSTA, o bijuterie, situat in plin centru oraşului.
Ştiam deja că prezentarea va avea loc intr-o sală amenajată la subsol
Mai am la activ câteva asemenea prezentări "de subsol" aşa că nu aveam niciun fel de emoţii
Cu o oră inaintea evenimentului, fac cunoştinţă cu spaţiul în care urma să se desfăşoare prezentarea. Repet  subsolul magazinului. Plecat să rezolve câteva probleme, COSTINEL DRĂGAN, patronul, nu era în zonă.
 Iniţial, mi s-a tăiat respiraţia şi căutam din ochi ceva care să semene a sală de prezentare; nimic din ce ştiam eu: o...cameră albă, cu tavanul traversat de conducte, doi paleţi sprijiniţi pe capre de lemn, pe post de mese, câteva scaune şi....cam atât ! Atât - atât şi nimic mai mult!
Brusc am înteles ce se vroia de la mine şi de la vinul pe care îl prezentam. Am înteles provocarea ! Şi, sincer, grozav m-am bucurat !!!

Aveam şansa să prezint vinul aşa cum este el, cum a fost creat el, pentru oameni obişnuiţi ! Pentru exact ceea ce, oenologul cramei ALIRA, MARC DWORKIN, l-a creat ! Pentru că, Marc a conceput ALIRA pentru cei care vor să se bucure în fiecare zi şi în orice fel de condiţii de un vin bun. De acest vin. Nu pentru specialişti ! Nu pentru cei care recomandă consumul de vin numai din pahare musai de cristal şi servit la "ţvirgulăşpe" grade! Nu pentru cei care nu-s în stare să vorbească despre vin decât in termeni tehnici ! De fapt, sub pretextul că fac educaţie publicului, nu fac altceva decât să zăpăcească auditoriul cu termeni care de care mai aiuristici , de multe ori numai din dorinţa de a demonstra ce culţi sunt in cap şi ce noroc au ceilalţi muritori că respiră acelaşi aer cu ei ! Specialiştii? Adevăraţilor specialişti, toată stima ! Dar n-au decăt să vorbească tehnic intre ei !
Nu ! Vinul trebuie adus şi explicat oamenilor obişnuiţi ! Vinul trebuie să fie accesibil oricui şi oricând! Şi la un restaurant de top dar şi acasă, si în living şi-n bucătărie şi la iarbă verde şi...oriunde ! Ca o paranteză am mai auzit şi poveşti de astea cu "nu degustăm decât in spaţiu închis. Altfel, vinul îşi pierde aroma"! Zău? Ce vin e ăla, aş intreba !

Lasă fiecărei persoane care vrea să cunoască un vin, lasă-i libertatea şi răgazul de a alege şi a analiza vinul după cum consideră, în baza de informaţiilor olfactiv-gustative personale. N-o influenţa şi nu încerca s-o dirijezi spre un teren, de multe ori necunoscut ei ! N-o obliga să recunoască arome de care nici nu a auzit ! N-o speria ! De jenă, persoana respectivă te va aproba, va da a ştiutor din cap dar tu, promotor, poţi fii sigur că ai pierdut-o de client. Pe lângă ea şi pe alţii. 

Pentru că, adevăraţii formatori de opinie, nu suntem noi, promotorii, ci consumatorii !!!
Invaţă-l pe cel care te întreabă şi ascultă să recunoască şi să aprecieze un vin bun, un vin corect măcar, dar nu-l obliga! Dă-i noţiunile respective la nivelul întelegerii comune, mai ales pentru cei care acum descoperă vinul. Dacă va fi neapărat interesat se va documneta singur, va căuta singur răspuns la întrebări
Nu vorbesc din cărţi. 
Vorbesc din experienţa celor mai bine de zece ani şi din amintirile primelor mele întâlnirii mele cu vinul, cam in aceeaşi perioadă.
Revenind la evenimentul de la LA COSTA.
Public eterogen sommelieri, winemakeri, clienti obisnuiţi ai magazinului şi studenţi la facultăţi de specialitate. Singurul reproş: spaţiu devenit neîncăpător ! A stat fiecare care pe unde a apucat ! Totală lipsă de protocol !
Dar ce atmosferă destinsă! Ce discuţii ! Ce dorinţă de a cunoaşte ! Total dezinhibaţi am discutat toate cele patru etichete ALIRA prezentate: ALIRA CONCORDIA, ALIRA CABERNET SAUVIGNON, ALIRA FETEASCĂ NEAGRĂ şi ALIRA GRAND VIN CUVEE.

De mare  ajutor ne-au fost şi platourile bine găndite de organizator si care, cu mezeluri, brânzeturi, piept de raţă şi pastramă de curcan, au făcut perfect serviciul. Şi ciocolată cu 85% cacao pentru Grand Vin Cuvee!!! Yummyyyy !!!
Şi-am discutat până târziu, în noapte. Despre ce ne-a plăcut sau nu. Ce este decantorul, când şi de e bine să-l folosim. Ce este baricul. De ce  e bine să ţinem seama de sfaturile speciliştilor vis-a-vis de asocierea vinului cu mancarea. Nu obligatoriu dar măcar ca informaţie. Şi, eventual, de aplicat.
Şi multe altele, până tărziu, în noapte ! Că nu ne mai venea să ne despărţim !
Ba, chiar la nişte momente, noi, fumătorii, majoritar numeric, ne-am luat paharele şi am continuat discuţiile afară, intr-o pauză "de-o tigară" ! "Blasfemieeee"!!! vor striga specialiştii ! Bine. Strigati ! Noi n-avem nimic impotrivă !

 Noi ne-am simţit bine !
Şi rezultatele au dovedit-o !
...........................................
A fost o seară minunată !
O seară care ne-a bucurat pe toti şi pentru care am mulţumit tuturor: organizatorilor şi vinului.
Eu, in mod special, publicului , acestor oameni, mulţi dintre ei foarte tineri şi pe care nu i-ăş fi bănuit de atâta pasiune şi seriozitate.
Mă voi întoarce cu mult drag la ei, indiferent de moment!

URDAŞ de la Rucăr - Numai de la Rucăr

O zi de week-end, de week-end de ăla ....mă rog, nici prea-prea nici foarte-foarte. Calculatorul mă anunţa că e bine să stau pe-acasă că vine ploaia si privind pe fereastră, tind să-i dau dreptate!
Adevarul e că bine zice o vorbă romanească:"la pasărea chioară ii face si Dumnezeu cuib"! Oricum n-am chef de nimeni şi nimic.
Uşa-ncuiată, interfon decuplat, telefon pe "silent", laptop inchis, televizor inchis, ce să mai zic? Relaxare totală.
Verific dacă am suficiente ţigări, mă vâr in pat cu o carte bună si...a mea e lumea !
Dar, cum se-ntampla mereu in asemenea cazuri, una-i dorinţa mea si alta voinţa altora !!!
Bătăi repetate in uşă mă răpesc lecturii. "Inalţ", in gând, ceva cu trimitere la biserică şi sărbatori şi deschid ...Cam brusc !
Pâna să realizez că in cadrul uşii stătea Nana, cea mai bună prietena a mea, mă izbeşte un ....miros nu pot să-i zic, o....aromă extraordinară de prânz in sat de munte.
Prietena mea ţinea in mână o străchioară de lut, căţuie pentru pentru aromele care deja invadaseră scara!

Numai un citadin care a mâncat vreodată in satele din nordul judetului Arges, intr-unul din satele acelea din buza padurii unde cade stâna peste tine, mă poate inţelege. Restul, îşi pot cel mult imagina! Dar, nu-i acelaşi lucru !
Ei,bine, Nana venise sa-mi ofere ceva ce, ea cel puţin, era sigură că nu am mai văzut-mâncat: urdaş de Rucăr. 
Acuuu...brănză de burduf cu mămăligă plutind în unt, mai văzusem şi eu, ca atare nu întelegeam unde-i surpriza. 
Nana mi-a demonstrat că eram total pe lângă subiect.
Pe scurt, urdaşul este un preparat exclusiv rucărean şi se obţine din zeamă de mănăligă, unt, brânză de burduf, brânză de buturoi, ouă şi mărar.

Şi acum expicaţiile care şi pe mine m-au data gata - deşi mă laud cu ceva experienţă. Mai bine zis, mă lăudam !
Deci.
Ce este zeama de mămăligă? 
Este un amestec de apă cu mălai, puţin mălai, atât cât fiebându-le să rezulte un ...terci foarte moale. Ceva de consistenţa grişului cu lapte pentru sugari.
Brânza de burduf ştim ce este, ouăle ştim ce sunt.
Mărarul ştim ce e, untul de asemenea.
Ei, dacă nu mai ştiţi cum arată alea de la ţară...nu-i vina mea !
Să trecem la brânza de buturoi.
Care, de fapt, nu este o brânză clasică ci este urdă - deci grăsime-0!!!
Este o urdă pregătita special pentru iarnă, maturată, cu aproximativ, gustul brânzei de burduf (aproximativ, am zis) şi un foooaaarte uşor iz de lemn şi burduf.
De ce de lemn şi burduf?
Pentru că după ce a fost scursă, brânza cu sedilă cu tot, este băgată cam cu forţa şi cam inghesuită in butoaie de lemn, mari, pătrate, ( buturoaie) unde este ţinută peste iarna.
Ei, şi acum să vedem cum devine de se'mbină toate cele, cât să dea minunăţia asta de urdaş. 
Că-i şi aici o tehnică !
Intr-un ceaun (de preferinţă) se prepară zeama de mămăligă.
În alt ceaun aşezat gospodăreşte pe plita bucătăriei de vară cu roşul focului de lemn sub el (de preferinţă) se topeşte o ligură zdravănă de unt peste care se aruncă, aşa, negijent, cam 300 gr brânză de burduf, cam tot atâta brânză de buturoi, două ouă. Se amesteca toate găndindu-te la un duşman şi, după ce nici tu nu-ţi mai dai seama ce a fost pus acolo, se adaugă si zeama de mămăligă. Se fierbe si amestecă in continuare pănă cănd, din cauza mirosului, aveti o gură lăcrimândă şi comesenii încep să se uite urât, a nerăbdare. La sfârşit, apoteotic, se adaugă mărar tocat mărunt, mărunt !!! Se porţionează, obligatoriu, in străchini de ceramică ! (Nu încercaţi cu porţelan că-i stricaţi fasonul)
Paranteză -
Evident, dacă n-aveţi preferinţă, puteţi folosi şi doua oale din bucătărie si aragazul.
Deci asta ar fi reţeta de urdaş rucărean. Aşa cum am spus, exclusiv rucărean !
Nu ştiu dar presupun că cei din meleag îi asociază o ţuică şi-nainte, şi-n timp ce şi după ce manâncă, de le trosnesc fălcile.
Eu, nu, merci, lăsaţi !
Aşa că vinul sec grecesc pe care-l aveam in casă.(n-am găsit altă rimă) a făcut perfect oficiul !
Nana, săru'mâna ! Te mai aştept cu exclusivităţi de Rucăr!
Să-mi fie de bine!
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră !

Despre starea de zambet -despre BINE

Da ! 
De data asta voi incepe cu sfarsitul articolului. Pentru ca, in mod normal, as fi considerat aceasta fotografie concluzia starii de bine de la Iristar - Falticeni ! Zambetul lui Cosmin.
Stiu: iar "zambete", iar chicoteli, iar coate date intre prieteni, iar apropuri subtile ( subtile ca trenu') 
Ma rog ! 
Repet ce am mai spus: nu judecati pana nu vedeti si va convingeti ! 
Revenind. 
Sunt...destule luni de cand, indiferent de ce si unde ma duc pasii - si serviciul- in zona de nord a Moldovei, de cazat ma cazez la IRISTAR. 
Si, acum, dupa atata experienta pot afirma, sigura de mine, ca nici nu as mai face-o in alta parte.
Pentru ca aici, am descoperit ceea ce  simteam de foooaarte multa vreme ca-mi lipseste. Acel sentiment ca...ai mai vrea ceva dar nu stii ce. Eu aici l-am descoperit. Nu-l pot defini in cuvinte dar nu in gluma am numit Pensiunea IRISTAR "my second home"
Intrebandu-l pe tanarul, foarte tanarul patron, Cosmin Stan, cum ar descrie starea generala de la Iristar, mi-a raspuns brusc, fara sa gandeasca :"Entuziasm".
Sa ne intelegem: nu este vorba de acel entuziasm zgomotos pe care din pacate, il intalnesc din ce in ce mai des "Hai sa ne prefacem ca ne simtem bine - ha,ha, ha ce gluma buna !"
Este vorba de entuziasmul rezultat din munca facuta cu si din placere. De serviciul ala la care te duci de drag. 

Este vorba de entuziasmul cu care sunt intampinati oaspetii-prieteni. Pentru ca odata venit aici capeti statutul de prieten.
Este vorba de entuziasmul cu care fiecare membru al echipei tine sa-ti rasplateasca tie, un strain venit de te miri pe unde, onoarea de a fi ales Iristar-ul ca loc de popas.
Ce mai uimeste aici? Sinceritatea si naturaletea comportamentului. Care impun. Impun tuturor. Esti aproape obligat sa zambesti. Zambetului trebuie sa-i intorci zambet. Atentiei trebuie sa-i intorci atentie. Sentimentul de bine, trebuie sa-i raspunzi cu bine. Cu tot binele din tine.
Insasi amplasamentul cladirii, la intrarea in oras, pe un damb la capatul catorva trepte, te obliga sa ridici ochii ! Sa-i ridici din cenusiul drumului spre albastrul cerului. Si ti-e dintr-odata, Bine !
Ai ajuns ! Zambetele din jurul tau ii sterg oboseala drumului.
Pentru ca aici, zambetul lui Cosmin este zambetul tuturor. Si al personalului si al oaspetilor. Nu e vorba de zambetul artificial-profesional cu care esti intampinat la restaurante in speranta unui bacsis mai generos. E cam asa:
cand ajungi acasa, suparat, obosit, cu gand de razbunare pentru cine stie ce situatie, inchizi usa in spatele tau , e liniste si zambesti ! In sfarsit esti "la tine" unde nu te mai poate ajunge nimic rau.
Ajungi la Iristar. Suparat, obosit cu gand de razbunare pentru cine stie ce ...nimic, pana la urma. Si te intampina zabetul Ionelei sau al Lenutei sau al Danielei, al Gabriela, sau Razvan sau Florin  sau Lili sau Gabriel sau Ionut sau ...sa ma ierte cei pe care i-am omis.
Gata ! Esti "acasa" Nu  te mai poate atinge nimic rau.
Si nu apuci sa intorci zambetul tau, cam obosit, tuturor ca esti imediat poftit sa te asezi la masa! 
Ah, ce dor mi-a fost de ce stiam eu de la bunica-mea: "vine omul de la drum, obosit si nemancat, trebuie omenit, trebuie musai sa-i pui ceva in fata". Nu paharul cu stiks-uri si o lesinatura se suc !
Ai impresia ca Bogdan, Dragos si Andrei  pe tine te-au asteptat. Nu i-am vazut niciodata. Dar sunt uimita mereu de ce iese din mainile si imaginatia lor. Nu la multe restaurante am vazut meniu special pentru copii. Ba am avut surpriza ca, intr-un foarte considerat civilizat mare oras sa ma plimb cu nepoata-mea pe la vreo cateva restaurante pentru ca la 2 ani nu poti da unui copil rata cu sos de portocale sau....Dar sa depasim elegant momentul. 
Si aici, cand te asezi la masa, apoi e masa, frate, nu mizilic,

Ciorba-i ciorba, felul doi, felul doi si desertul desert. Ca la casele in care traditia nu a murit.
Dezobisnuit de mesele normale, oftezi si-ti doresti sa vina a doua zi sa mai gusti si din restul bunatatilor din meniu. Si uimirea mea nu cunoaste margini cand discutam de Cosmin, un patron foarte tanar care, ar fi putut fi mai mult influentat de "trendul" mugurilor de pin asezonati cu sos de laba de lebada. Neaparat dreapta! (sa depasim,din nou, momentul)

Vinurile? Merita sa le vedeti selectia atenta. Aici nu esti pus in situatia'''dificila" sa spunem (eu o consider umilitoare) de a bajbai  prin meniu. Zambetul de langa tine iti recomanda si mancarea si vinul. Pentru ca totdeauna va fi un Zambet langa tine Un Zambet gata sa-ti indeplineasca dorintele culinare ! 
"Dar clatite cu miere si nuca aveti? Ca nu am vazut in meniu" Nu avem dar va facem"vine raspunsul Zambetului. 
Dar bucuria cafelei de dis de dimineata cand, pe racoare si roua nescuturata aroma cafelei, de foarte buna calitate, este insotita de un Zambet?

Nepretuita bucurie!
Si Zambetul iti cere voie sa se aseze langa tine si , aproape fara sa vrei, zambesti si tu ! Si incepe altfel ziua! Ca ti-e si jena sa stai ciufut , indiferent de orele dormite si programul incarcat al altei zile. 
Despre minunea inghetata care are gust de copilarie am scris si voi mai scrie. De cand am cunoscut inghetata de aici, n-am mai pus gura pe inghetata impersonala din comert ! Ma laudam cu dragostea mea fata de o inghetata din import? Iarta-ma Doamne, ca nu stiam ce vorbesc ! Imi uitasem copilaria ! Si zambetul in fata unei cupe de inghetata cum numai Ionel Teodoreanu, alt moldovean, stia sa o descrie !
Ar mai fi mult de scris despre zambetele de la Iristar. 
Dar e bine ca fiecare sa vina sa-si ia portia de zambet si bine. 
E la capatul tarii? E la Falticeni? Asa! Si! Il prefer de mii de ori altora.
Si am sa inchei, desi sunt foarte multe altele de spus. Despre eleganta si curatenia camerelor, grija pentru linistea celor care se odihnesc, starea de intimitate a camerelor , amabilitatea personalului care intretine curatenia din camere.....
Dar toate au un singur numitor comun: ZAMBETUL !
Si  pentru ca in aceasta seara mi-am propus sa vorbesc numai despre zambete, am sa inchei tot cu un zambet:
Zambetul lui Cosmin dupa o zi de munca !

Intoarcere la Dumbrava Minunata - Return to innocence

Dupa niste ore petrecute cu doi prieteni si o sticla de Alira, ore care imbiau la discutii si legau doua zile intre ele, ma hotarasem sa scriu un articol despre Falticeni. 
Stateam toti trei pe terasa de la "Imperial Grill&Music" si vorbeam de cate-n Luna si-n Soare ! In jurul nostru - liniste ! Acea liniste a noptilor inalte de vara provinciala, una din acele nopti de care-ti pare rau ca trebuie, totusi, sa te desparti. Si vorbeam!  Si nu aveam mereu rabdare sa ne ascultam ! Parca ne era teama ca se termina timpul.....
Vorbeam, evident , si despre orasul total necunoscut mie. Doamne, si cate nu am aflat despre acest oras ! Atat de multe ca ar trebui sa scriu cateva articole. Despre ei, prietenii mei, despre oamenii care au fost si cei care sunt si despre....si despre....
Dar uite ca nu am s-o fac ! Nu despre oras si oamenii lui voi scrie acum. Foarte tanarul meu prieten, Nutu , (care-ntre noi fie vorba bate de departe muuuulti sommelieri cu diploma si pretentii), Nutu spuneam- imi sugera sa vad orasul prin ochii lui ! Imi pare rau, Nutu ! Deocamdata nu pot ! De abia imi ajung ochii mei ! Asa ca voi scrie acum despre ce am vazut si simtit EU !
Stiu ca multi vor zambi superior si suficient: "Falticeni ! Ce sa-ti spun!? Facu Adriana pasiune pentru Falticeni" ! 
Asa! Si? Niciodata sa nu judeci un lucru pana nu ai legatura directa cu el.
Asa ca, pentru cei ce vor sa citeasca, urmeaza povestea mea despre Falticeni !
N-am sa redau tot felul de informatii care se pot afla (cum se spune acum) la o distanta de un cklic pe net.
N-am nici fotografii cu Falticeniul ! Singura imagine de acolo este inghesuita intr-o "poza cu magnet" , de pus pe frigider ! 

Deci,nu despre oras vroiam sa va vorbesc.
Vroiam sa va vorbesc despre dimineata ploioasa in care am plecat dintr-un oras cenusiu , cu oameni inca somnorosi la acea ora si care se-ndreptau spre locurile de munca -ma rog, cate mai sunt. 
Si ma gandeam ca Falticeniul, la prima vedere, seamana cu ei , seamana cu mine. Nimic extraordinar, nimic care sa-ti atraga atentia imediata. Poti sa treci pe langa el cum poti sa treci si pe langa mine si pe langa alte mii de persoane: nu suntem vizibili. Nu stralucim. Nu chemam privirile. Nu ne cunoaste decat cine vrea cu tot dinadinsul. Sau daca ne lasam noi cunoscuti.
Pentru ca, daca vrei, poti descoperi in Falticeni locuri si oameni cum nu gasesti aiurea. Oameni si locuri de care te legi si intelegi ce inseamna adevarata dragoste la prima vedere. Pentru ca nu se poate numi altfel legatura stabilita in cateva ore . Legatura care-ti trezeste curiozitatea si vrei sa-l cunosti, pe el, orasul si sa-l simti cu toate bunele si relele lui ! Si sa simti ca, indiferent cate pacate ar avea, dragostea ta pentru el poate depasi .
Vroiam sa va vorbesc despre respiratia si libertatea pe care ti-o dau oamenii din Falticeni - sau cel putin ce  si cati am cunoscut eu. Atata relaxare in preajma lor ! Atata sentiment de bine si siguranta ! Nu ma refer numai la cei doi prieteni ; ma refer la toti oamenii cu care am avut -  si voi avea- legaturi acolo  Calatoresc mult singura si stiu foarte bine ce inseamna sa-ti porti de grija. La Falticeni, cu oamenii de aici, am avut clar  si pentru prima data, sentimentul de bine si relaxare. Aici am stiut ca nu mi se poate intampla nimic rau; ca cineva sau ceva ma protejeaza. Ca, in fiecare clipa, cineva are grija de mine ! Sunt matura, responsabila si, mai ales, realista.. E greu sa fiu momita cu povesti ! Dar aici e chiar poveste !
Sa fie de vina Dumbrava Minunata, aflata in imediata apropiere a Falticeniului? Dupa ce cunosti oamenii de aici, chiar te-ntrebi: oare intamplator Dumbrava Minunata e aici? De ce nu altundeva-n tara? Si te simti asa...protejat precum Lizuca in scorbura copacului. Si ti-e greu sa pleci de aici; nu esti sigur ca dincolo de "scorbura" nu asteapta viata mastera ! Si...te-asteapta !
Dar, pana sa dai piept cu ea, mai zabovesti in copilarie. Mai zabovesti in lumea Dumbravii. Mai zabovesti printre oamenii cu accent de miere si soare. Mai zabovesti printre povesti si zambete cuminti. Mai zabovesti printre cei asemenea tie. Si nu te-ai mai duce dincolo de marginile Dumbravii. Pentru ca, la Falticeni, fiecare om are Dumbrava lui. Si daca mergi la ei cu sufletul in palma, Dumbrava te primeste. Si redevi TU, cel adevarat, cel de care te-ai despartit de multa vreme. Atat de multa ca nici nu credeai ca mai existi.
Dar...trebuie sa pleci  ! Sa pleci spre alte zari si spre tot ce-nseamna -cu bune si rele, mai ales rele- secolul ontemporan.
Si, din masina, te uiti cu jind in urma, la orasul cenusiu sub ploaie. Simti ca lasi in urma Dumbrava. Dumbrava ta.
E o despartire trista . Despartirea de inocenta . Asemenea sentiment il ai numai in copilarie cand te desperti de vacanta petrecuta la bunici. Viata iti ofera multe alte despartiri; dar niciuna nu are gustul acela al despartirii de vacanta verii, la bunici.
Da, sunt si eu om al secolului meu. Si mi s-a spus:"Mai, toti viseaza vacante in marile orase si tu visezi Falticeniul?"
Da. Eu visez Falticeniul. 
Visez Dumbrava mea, asa cum imi visez copilaria si bunicii care dorm de multa vreme sub alte veri.
Si stiu ca, oriunde as fi plecata si indiferent ce minunatii voi mai vedea, exista un loc in lumea asta unde ma asteapta Dumbrava Mea .
Si pentru asta iti multumesc, Falticeni.

Despre ei: despre Alira, despre Falticeni, despre Imperial Grill&Music

Cand Marius Matei mi-a propus o prezentare  de vinuri ALIRA la Falticeni, nici in cele mai optimiste ganduri nu mi-as fi inchipuit ca acest simplu fapt va deveni un prea plin sufletesc. Atat de plin ca m-am hotarat sa revin la blogul meu abandaonat anul trecut.
Am simtit ca ceea ce s-a intamplat in seara aia ploioasa la Falticeni nu poate fi redus la doua poze si trei cuvinte pe Facebook.
Falticeni.
Sa fim sinceri si sa recunoastem (cel putin noi, astia din Muntenia): cand auzim de Falticeni, zambim cu multa condescendenta. Asta in cel mai fericit caz. Ma recunosc: si eu printre zambareti. Despre Falticeni nu stiam mai  nimic; ultimul oras(el) prin care soseaua trece inainte de a serpui vioaie spre Suceava (sau, in cazul meu, ultimele douazeci de minute dintr-un drum de 12 ore).
Prezentare "ALIRA" la Falticeni? Ce-are ALIRA comun cu Falticeniul? Dar, daca Marius a zis Falticeni- la Falticeni mergem ! La IMPERIAL GRILL&MUSIC!  Desi aveam alt program. Am aflat despre acest  eveniment cand eram deja in Suceava ! Asa ca l-am trecut la capitotlul "esecuri asumate".

Dar.
De cand am trecut pragul localului a inceput o adevarata avalansa de surprize !!!
Numai la Falticeni nu ma asteptam sa gasesc asa ceva !!!
De la primii pasi in interior, descopar bun gust, eleganta, si un...."je ne sais quoi" sentiment de ...putere, tinerete si energie !  Nu exagerez! N-am intalnit nicaieri asa ceva: un local care sa emane energie.
Sa revenim.
Fac cunostinta cu patronul Claudiul Martinov. Si atunci am inteles ce inseamna "dupa chipul si asemanarea". Claudiu iese cu totul si cu totul din criteriile mele de apreciere ale standardului masculin, cum sfideaza, de altfel, toate canoanele "patronului de local". Este tanar, vesel, degajand el insusi energie si acea siguranta a lui "stiu ce vreau, stiu ce vreti, stiu ce sa fac".
Fac cunostinta si cu personalul localului. Aici deja am emotii; toti sunt abia trecuti de adolescenta, sau asa par! Oftez de "aia e" si-mi pun toate sperantele in Nutu Stanica, singurul pe care il cunosteam cat de cat.  Din experienta stiu ca un personal nu tocmai familiarizat cu asemenea evenimente, poate transforma o simpla prezentare intr-o glorioasa catastrofa!
Trecem la detalii: prezentare pentru cateva zeci de persoane care au facut rezervare si au confirmat prezenta.

 Rezervare!? Cateva zeci de persoane? La Falticeni!? La o prezentare de vin!? Incepem bine, imi zic.

Pe baza unor experiente nu foarte fericite, cer sa vad paharele in care se va servi vinul. Alta surpriza: pahare corecte pentru vin rosu, pentru vin alb. Nu  "lalea"  si nici ororile de unica folosinta din sticla groasa - adica cele folosite in multe localuri si la vin si la apa si la suc si la spirtoase si ....achizitionate  pentru simplu motiv ca se sparg mai greu la spalat !
Intreb despre public si ma trec toate caldurile ! Public tanar si necunoscator. Desi pare paradoxal, este publicul cel mai dificil. Pe ei trebuie sa-i conving, in primul rand, sa stea linistiti. Sa le explic ce-nseamna vinul, dincolo de convingerile lor si sa-i conving de calitatea produsului pe care-l prezint eu: ce este si de ce ALIRA?
Dupa o superba zi de primavara, ziua prezentarii este una friguroasa si ploioasa!
Si de unde-mi facusem griji vis-a-vis de publicul numeros, tanar si nelinistit, acum imi faceam probleme vis-a-vis de absenta lui ! 
Prezentarea era anuntata pentru ora 20.30. La 20.45 locurile rezervate erau deja ocupate ! Ei, bine si de aici incepe marea surpriza! 
In cateva minute imi uitasem toate spaimele ! Vorbeam si urmaream !

De la ROSE-ul Alirei care sclipea in pahare, la publicul extrem de civilizat, la eleganta si siguranta cu care "copiii" din personal se miscau printre invitati, totul era parca gandit sa dea siguranta unei seri perfecte, intre cunostinte vechi, fara bariera de varsta !
Am prezentat numai doua etichete: ALIRA ROSE si  ALIRA GRAND CUVEE ! Doua etichete prezentate in trei ore ! Ce interes din partea publicului ! Ce intrebari ! Ce bucurie de a ne asculta unii pe ceilalti ! 

Continuand asa, tinerii astia vor fi, nu departe-n timp, acei consumatori care vor stii ce sa ceara in materie de vin, vor fi cei cu care incepe si la noi civilizatia vinului. Vinul care te civilizeaza si tu, consumator, il civilizezi !
Si atunci, desi absent, nu ai cum sa nu te gandesti la CLAUDIU MARTINOV -patronul care a inteles semnificatia cuvantului EDUCATIE !
Cui sa multumesc prima data? Celor care, imediat alaturi de mine, m-au sprijinit : Cristian (domnul cu barba), Nutu (posesorul unui geamantan de diplome printre care si una de inginer), Elenei , lui Vlad, Cosmnei, Ionelei ! Si daca am uitat pe cineva, sa ma ierte ! Lor le multumesc pentru tot ajutorul ! Inclusiv pentru rabdarea programului prelungit ! (ca mi s-amai intamplat ca, in pofida programului decalat din cauza organizatorului, la o anumita ora, chelnerii sa-mi arate ceasul si sa ma roage sa termin mai repede !!!!)

Le multumesc si pentru  gestul emotionant pentru mine: rugamintea de a face o fotografie impreuna !
Ar trebui, poate, sa fi scris mai  mult !
Dar, deocamdata, atata pot : Sa le MULTUMESC ! Lor si publicului !
Si sa promit ca voi reveni aici cu multa, multa placere !