CULORI ŞI NOSTALGII DE DUMINICĂ PROVINCIALĂ (articol cu multe poze şi puţine cuvinte)

 Astăzi nu am să scriu nimic despre vin sau mâncăruri, tradiţionale sau nu. Adevărul este că nu prea am chef de bătut în tastatură. O stare specială, de week-end, de clasic sfârşit de săptămîna provincială m-a trimis de dimineaţă la plimbare. Aşa că mi-am luat aparatul foto şi, urmărită de priviri curioase (de ce pozează? pentru ce face poze?) şi de lătratul câinilor uliţarnici, "de bloc" sau de ogradă, am pornit hai-hui prin târg. Ca să fie treaba-treabă şi toată lumea mulţumită, fredonam, foarte-ncet ce-i drept, şi o melodie (aproximativ foarte departe  de forma ei iniţială). Dar nu contează! Contează intenţia şi faptul că nu i-am făcut şi pe alţii părtaşi la intenţia mea!!!
Aşa că, nu am chef de scris !!! Dacă aş avea , v-aş povesti în primul rând despre cerul extraordinar de aici. Nicăieri, dar NICĂIERI nu am întâlnit cerul albastru de la Campulung, toamna sau primăvara. V-aş mai povesti despre liniştea oraşului la sfârşit de săptămână. 
De sâmbătă de la prânz şi pănă luni dimineaţă, e linişte cum numai în descrierile provinciei, în romanele interbelice găseşti. Rar trece câte o maşină şi aia parcă nu vrea să deranjeze.
V-aş mai povesti despre frumuseţea parcurilor 
mult si gros colorate de toamnă. Şi

 despre liniştea de pe cuprinsul lor. Pustii chioşcuri  unde astă-vară cânta fanfara, pustii locurile de joacă. Numai toamna îşi face de cap şi munceşte în sfântă zi de duminică. Colorează. 
Aş mai scrie şi despre singurătatea bătrînilor şi dorul lor de zile calde. Măcar câteva-n plus. Despre bătrânii cărora, aici, nu le este jenă să se plimbe agale, ţinându-se de mână ca-ntr-o poezie de Minulescu. Şi despre frunze veştede plutind graţios in aer. Şi despre ghindele căzute sub stejarii, incă, aproximativ verzi. Despre ghinde şi despre pălărioarele lor cu care mă jucam cînd eram copil. Se jucau şi copiii mei.
Din ghinde, făceau capete colorate
cu acuarela şi din pălărioarele lor
ceşti pentru cafeaua păpuşilor.  Nepoţii mei au alte jocuri (la Mall, printre bile, maşinuţe şi tobogane intr-o harababură de gesturi, ţipete şi  zgomote care dau impresia părinţilor că au copii activi şi fericiţi).
Mă depăşeşte întelegerea unei asemenea copilării !!!
Aş mai scrie şi despre bulevardul "PARDON" şi grădina "MERCI" unde străbunii, din ăl veac trecut, se complimentau graţios şi franţuzit ! Şi despre "MĂGEANU PĂLĂRII" adus în istorie, spre cunoştinţa nepoţilor şi strănepoţilor, de Tudor Muşatescu şi vaporul care nu s-a dovedit a fi chiar titanic, devreme ce nu a terminat nici măcar prima cursă! V-aş mai povesti şi despre balcoanele unice din Campulung. Nu o să le mai întâlniţi nicăieri în ţară!!!

 Şi despre râul, albastru ca cerul, care "taie" oraşul şi care vara, ţine loc de plajă românească sau rivieră străină pentru cei care nu-şi pot permite o "ieşire". Sau, vor să se bronzeze înainte de a o face, pe bani grei, la malul Mării Negre.
V-aş mai povesti şi despre piaţa taaare bogată-n sfârşit de săptămână ! Plină cu de toate şi cu preţuri de duminică ! Şi despre mormanele de covrigi (că vine Sf. Dumitru cu FOCUL LUI SUMEDRU şi trebuie să ai ce-mpărţii!). Şi despre coşurile doldora de ciuperci, de la ghebe, la gălbiori şi câte or mai fi!

Şi despre coşurile de flori aduse de prin curţile gospodarilor şi aşezate pe tarabe printre zarzavaturi, fructe şi  găleţi cu varză murată! Şi aş mai scrie şi despre parcul "Stefănescu" adăpostul de vară al îndrăgostiţilor şi derdeluşul de iarnă al tuturor! Şi despre parcul "Kreţulescu" unde, încă mai tragem spreranţă să simţim atmosfera din "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" ! Sau atmosfera care-i făcea pe bucureştenii secolului al XVIII-lea să fie îndrăgostiţi de Campulung. Despre singurătatea statuilor care privesc de dincolo veac. Şi despre alte frumuseţi, multe şi mărunte, din oraşul meu de adopţie. De exemplu, despre nucii şi castanii care,vara, aduc umbra verde şi răcoroasă. Acum aduc, aproape in fiecare curte, soarele, uşor fanat, al frunzelor ingălbenite.
 Dar......azi nu am chef de scris ! Şi, probabil, nici Dvs. de citit! Aşa că mai bine, priviţi, dacă vreţi, fotografiile ! 
Să aveţi în continuare, (cât a mai rămas din el), un week-end plăcut !
De fapt, nu v-aş ura "week-end plăcut" (în special bucureştenilor).
 V-aş ura mai degrabă, un sfârşit de săptămână provincială !