În paranteză fie spus, cred că sunt printre foarte puţinele persoane care se bucură, sincer, că vine iarna. Şi eu stau la bloc, şi eu plătesc facturi nesimţite, si eu alunec pe gheaţa necurăţată dar....imi place iarna.
Revenind!
Răsfoind una din aceste reviste am dat peste o reţetă de "puricei". Şi, deşi nu este încă vremea lor, mi-am amintit reţeta bunicii mele.
Reţeta din revistă era ceva cu mămăligă,ouă, brînză şi smîntînă. Bună, nimic de zis, dar prea ...comună şi, departe de ce ştiam eu despre "puricei". Şi, astă reţetă de "puricei" o poţi face oricînd. Nu trebuie să fie iarnă. Ori, "puriceii" bunicii mi-au rămas in memorie ca o anexă obligatorie a iernii.
Bunica făcea "puriceii" iarna, după Sărbători, cînd mesele îmbelşugat - grele parcă nu mai îmbiau chiar aşa mult dar, nici nu ai fi trecut pe regim "de post". Ţin minte, ca acum, mirosul care năpădea bucătăria, aşa, mai spre după amiază, pe la ora la care iarna, ziua se-ngînă deja cu noaptea şi, parcă ai vrea să guşti ceva, aşa, intre prînz şi cină.
Într-o tigaie în care se prăjeau, de regulă, cîrnaţii Ignatului şi untura rămăsese într-un strat nu prea gros, bunica sfărîma nişte mămăligă rămasă de la ciulamaua sau ciorba acră a zilei anterioare. Sfărîma cu furculiţa bucăţile de mămăligă şi, mirosul care se ridica din tigaie nu se poate uita niciodată. Cînd totul era bine încins, mămăligă şi untură parfumată cu iz şi gust de cîrnaţi afumaţi, mai punea in tigaie şi un cătel de usturoi zdrobit bine in piua de lemn, cu putină sare şi cîţiva stropi, numai cîţiva, de oţet. Lăsa nebunia de mirosuri pe marginea plitei pînă mergea în cămara de unde, se intorcea cu o strachină plină de murături reci. O nebunie de culori în strachina aia! Verdele gogonelelor, roşul gogoşarilor, cărămiziul morcovilor, galbenul verzelor mici.Şi răcoroase şi răcoritoare! Nimic nu ar fi mers mai bine cu "puriceii" fierbinţi!
Şi, bucătăria albă, cu soba mare, tencuită, cu dulapul cu geamuri cu perdeluţe şi masa acoperită cu muşama, devenea neîncăpătoare pentru atîtea arome şi culori. Afară ningea alb pe înserarea albăstruie. Aveam impresia că nimic şi nimeni nu va schimba orînduiala stabilită a lumii şi că, nimic rău nu se poate întîmpla dincolo de fereastra păzită de zăpada iernii....
Timpurile s-au schimbat, bunicii dorm demult, sub alte ierni.
Între "puriceii" bunicii şi ai mei sunt cîteva decenii.
Am mai făcut de atunci "puricei" în bucătăria mea, modernă, de la bloc. Foarte buni, chiar dacă sunt pregătiţi în tigaie teflonată şi mămăliga e făcută rapid, din mălai grişat.
Dar, îmi lipseşte ceva !
Lipseşte bucătăria spoită cu var şi soba de teracotă, cu cuptor, de atunci, zăpada de atunci.
Lipseşte liniştea de atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu