DE-UN GUST !

Când n-am de lucru-mi fac! Chiar și prin bucătărie! Ori astăzi, cu ziua asta nehotărâtă (ba senin, ba nor, ba fără chef, ba fară...) am hotărât sa nu ies din casă! Uite-așa! Dar de pus cevașilea-n strachină, trebuie să pun! Ce? Kafland-ul e....ohoooo, departe ! La mai bine de 200m ! Când n-ai chef și doi pași ți se par mult, darămite 200 m !
Revenind. 
Trebuie să gătesc ! Dar ce? Ceva cu ce am prin frigider! Așa a luat formă (că nu pot spune naștere), o chestie extraordinar de bună, zic eu! Bună din toate punctele de vedere: ieftină, cu minim efort, nu trebuie să aprind cuptorul, nu trebuie sa o păzesc,  adică, pot să stau la calculator, ușor digerabilă și, mai ales, este foarte gustoasă.
Am făcut așa:
Aveam in frigider un piept de pui fiert, rămas de la supa și salata făcute zilele trecute. În ciuda a ceea ce se afirmă, mie pieptul de pui, mai ales fiert, nu-mi place, nu-mi spune nimic. Dar, absolut nimic. E fad, sec, n-are nici un Dumnezeu! Așa că l-am tocat pre dânsul mărunt, parcă a răzbunare Nu l-am dat prin mașina de carne, mi se părea prea blând procedeul. Am mai tocat si doua fire de ceapă verde (mai împlinite), un cățel de usturoi, două linguri de orez, sare, piper, o legătură de mărar și una de pătrunjel. Pre aceste toate le-am zvârlit într-un veilling, să stea până mi-am făcut de lucru cu roșiile. Pe ele, le-am spălat, le-am dichisit, le-am tăiat capacele, le-am scobit de măruntaie. Măruntaiele roșiilor le-am tăiat mărunt și le-am trântit peste cele ce așteptau deja. După ce am amestecat bine-bine tot ce era in vas (plus puțin ulei -eu folosesc clasicul ulei de floarea soarelui) am trecut la îndoparea roșiilor!
Sucul rămas de la roșii, l-am pus în tuciuleț și, peste el...ce se vede-n poză.Ca să nu le las..așa, cu capul gol, le-am întregit ținuta cu pălăriile de rigoare. Pe căldura asta, pălăria devine aproape obligatorie!

Ca să nu completez cu apă, m-am împrofitat de câteva polonice din supa de ieri, supă în care-și făcuse veacul și pieptul de pui transformat azi în tocătură măruntă.
Și....am lăsat totul la fiert, la cum se spune, foc mijlociu.
Și au fiert ele, de-a valma cât am avut eu chef de stat pe feisbuc. De-a valma e un fel de a spune, pentru ca și-au păstrat forma, nu s-au lipit de tuci, n-au dat pe-afară - deși au fost acoperite cu capac. S-au comportat civilizat , cel puțin vis-a vis de mine, neobligîndu-mă să sar ca amețita sau vecinii să anunțe pompierii!
Drept răsplată, odată ajunse in farfurie, le-am pus deasupra iaurt (iaurt care mie, personal, îmi place grozav - l-aș pune la orice mâncare) și, le-am mai făcut un cadou: un pahar de ALIRA ROSE 2012 - cea de culoarea petalelor de trandafir tomnatec! Roșii roșiile, roz amestecul din farfurie, roz aprins vinul, alb iaurtul, mult verde la mine-n bucătărie! Și totul miroase a verde și a vară! Minunat, zic eu!
Știți cum merge ALIRA ROSE  cu așa ceva? Și, dacă-l bei, la masă, cum m-a învățat pe mine Ghenadie, adică să sorbi vinul înainte de a termina de înghițit bolul alimentar....ei bine , nu exclami englezescul "WOW" ci românescul "mamăăă" !
După atâta "efort", am zis că musai trebuie să-mi prelungesc starea de bine. După masă recomandat este să consumi și ceva fructe. Nu se spune în ce stare de agregare!!! Așa că, mi-am mai luat un pic de vin, ca acum să mă bucur numai de el, să-i simt din plin aromele de fructe exotice și indigene ( căpșuni și cireșe).
Pot spune, împăcată:  "să-mi fie de bine"!

P.S. Acum stau și cuget că, dacă aș fi lăsat ....istoria asta la cuptor, nu mult- vreo 10 minute- ar (aș) fi fost și mai câștigată !!! Dar asta...mai la toamnă-iarnă, că acum nu aprind cuptorul...  :-)