DESPRE VINURI DULCI, SIRENE ŞI DUNĂRE

Nu stiu altii cum sunt dar, mie imi plac vinurile dulci! Şi, nu mi-e jenă să recunosc. Am spus, de altfel, şi cu alte ocazii: nu sunt o specialistă în vinuri şi nici o consumatoare convinsă. Vîrsta-mi nu mai este cea la care vinul ar putea fi un terapeut. Sunt un om obişnuit căruia îi place, din cînd în cînd, să se joace cu un pahar de vin. Mai degrabă, să-i cunoască povestea şi, pe cît posibil şi conform bazei mele de date senzoriale, să-l asemăn fructelor, florilor, pămîntului din care vine,  mirosuri si gusturi cunoscute mie. Şi, mai ales aş zice, stării de spirit care mă însoţeşte cînd am chef de un pahar de vin.
Sunt convinsă  că foooaaarte mulţi gîndesc la fel dar, e de "bonton" să te dai specialist şi să declari că singurul vin acceptat de lumea bună este cel sec! Cel mult demisec ! Vin dulce? Oroare! Blasfemie! Cei care preţuiesc vinul dulce nu merită să intre în Parthenon-ul cunoscătorilor! Aşa o fi! Nu mă deranjează! Oricum, eu sunt pe afară! Ca o paranteză, Ludovic al XIV-lea numea vinul dulce al Tokay-ului "vinul regilor şi regele vinurilor". Şi tot ca o paranteză legată de acelaşi dulce Tokay: ungurii îl recomandă la orice fel de mîncare; începînd cu  pateul de ficat de gîscă-ndopată, carnea de porc şi terminînd cu clătitele cu miere şi nuci. De acord cu ei! 
Cînd am posibilitatea, evident nu ratez ocazia unui deliciu dulce. Ce-i drept, şi asta-i părere strict personală, nu aş asocia un pahar de Tokay cu un platou de brînzeturi. Nu-mi dă mie bine!
La ultima ediţie a Tîrgului de vinuri de la Bucureşti, am descoperit, poate cam tîrziu, un vin dulce românesc de mare clasă. Am trecut de cîteva ori pe lîngă el, denumirea şi eticheta nu mi-au spus nimic: "SIRENA DUNĂRII". O sută de ani să mă fi uitat la el şi nu m-ar fi dus mintea că este un vin dulce!!! Şi ce vin! Primul lucru care-ţi atrage atenţia este culoarea un roz puternic, intre somon şi foaie de ceapă roşie. Am avut norocul, de sărbători, să mă bucur de licoarea asta. De mirosit, miroase a ... miere şi a condimente dulci, exotice. Gustul? Un amestec de  arome puternice de fructe bine coapte caise, gutui, curmale, cu un adaos gustos de ...cacao si miere. Mie, cel puţin, senzaţia asta mi-a lăsat-o!

De fapt, vinul ăsta este făcut din struguri înobilaţi cu mucegai şi culeşi tîrziu, foarte tîrziu, in noiembrie ! Cînd celelalte vii se pregătesc de iernat, cei de la viile "VINARTE" din Mehedinţi se pregătesc de cules.  Aş putea spune că este un fel de "ICE WINE" românesc! Cu diferenţa că, dacă "Ice Wine", cel puţin ce am băut eu, are 10-11% alcool "SIRENA DUNĂRII" se poate lăuda cu 13 % alcool. Este baricat timp de trei ani în butoaie de stejar. Rezultatul este un vin dulce, de excepţie, vin care este îmbuteliat numai în sticle de 0,500 l iar, despre preţ...ce să discutăm? Nu este cel mai accesibil dar, avînd în vedere calitatea şi faptul că producţia este foarte mică, se justifică. Citeam, nu mai ştiu unde că, în Italia, un pahar de "SIRENA DUNĂRII" se vinde cu 10 euro ! Mda! Eu una  zic merită.
Nu l-am asociat cu mîncarea tradiţională a sărbătorilor pascale.
L-am băut la desert. L-am savurat alături
de o felie de cozonac! Meeerge! Alături de foetajul cu umplutură de nucă. Şi cu asta a mers foooaarte bine! Părerea mea!
Pînă una alta nu-mi rămîne decît să 
mulţumesc celor de la "VINARTE" că mi-au dat posbilitatea să fac cunoştinţă şi cu acest vin. 
Că, e bine să cunoşti ! Şi, mai ales zic eu, e bine să faci aprecieri DUPĂ ce cunosti !