Motto: Nu zice "hop" după ce-ai sărit! Uită-te unde-ai nimerit!
Plecînd din Cîmpulung spre Braşov, şoseaua urcă lin prin Valea Mare. O comună cum sunt multe alte mii in ţara asta! Nici prea prea , nici foarte foarte ! O comună care, la prima vedere, nu atrage atenţia prin nimic. Casele aşezate cuminti de-a lungul şoselei nu ies cu nimic in evidenţă. Vara măcar, sunt ascunse dincolo de mormanul verde al pomilor si florilor. Ca turist trecător pe acest drum, sincer vorbind, nu prea ai ce vedea.
Sau poate…
Pe "mîna stîngă", cum mergi spre Braşov, pusă la vedere, este o pensiune. Şi ce dacă? Ce, e singura? Nu, nu e singură dar, e singura! Cei din zona Muscel o cunosc bine: e vorba de Pensiunea Belvedere. Cei care nu sunt din zonă şi sunt numai in trecere, ar face bine sa o cunoască şi, măcar aşa, de-o curiozitate, să-i trecă pragul. Să-i treacă pragul, deşi aşa cum am spus, la prima vedere, nu se deosebeşte cu nimic de pensiunile din zona asta şi nu numai !
Nu vă povestesc din auzite, vă povestesc din păţite!
Greşeala asta am făcut-o eu, acum cîtiva ani. Gîndeam şi eu ca mulţi alţii: ce-mi poate oferi o pensiune aşezată la drumul mare?
Nici măcar un peisaj mai de Doamne-ajută, că-i la şosea ! Numai să opresc să mănînc ceva?Campulungu-i la numai cîţiva km şi, la cum arată din drum, nu mă prea inspira, adică nu vedeam vreun restaurant sau ceva care să aducă a sală de mese , măcar. Cînd am auzit că. patron e un fost inginer al defunctei uzine ARO, mi-am luat gîndul detot de la ea.
Dar….
Prima dată am trecut pragul pensiunii acum trei ani.
Cu inima strînsă, merg, la recomandarea unui prieten, la Pensiunea Belvedere. Eram cu un grup din Bucureşti, nu ştiam unde să-i mai duc şi, prietenul meu imi recomanda fix , Belvedere in Valea –Mare! A căzut cerul pe mine dar, am zis fie ce-o fi! Asta e! Costică, pacatul tău să fie, la o adică!
Intîlnirea a fost….ce să vă mai spun? Dragoste la prima vedere, dacă pot spune aşa!!!
Dar, să vă povestesc!
Parcăm maşinile in stradă (v-am spus, mergeam prima dată acolo) şi intrăm in curte. Linişte totală! In faţa noastră, nişte trepte. În lipsă de altă ocupaţie imediată le urcăm şi........avem brusc impresia că nu mai suntem in aceeaşi zonă! O grădină mare şi verde işi deschisese porţile inaintea noastră! O grădină aşa cum ne-o imaginăm in visele frumoase de vară, cu pitici si umbrare de lemn, cu pomi, cu verdeaţă curată si răcoroasă ! Amicii mei, veniţi din inima Bucureştiului canicular şi prăfuit, nu prea mai aveau cuvinte in dotare!
Ce a urmat, a depăşit toate aşteptările noastre ! După cîteva ore, prietenii mi-au plecat la Bucureşti. Din fericire, eu am rămas la Campulung.
De atunci, pot spune că sunt o obişnuită a acestui loc. Tot ce a urmat de trei ani incoace, evenimente de degustare-prezentare vin sau, pur şi simplu vizite amicale ale unor prieteni , totul a trecut pe la Belvedere.
Patronul Mihai Vasilescu? (Pentru că de la el pleacă totul). Mişu contrazice tot ce se spune despre ingineri, inclusiv acea celebră paradigmă care afirmă că inginerii au priviri inteligent dar, la exprimare sunt mai...deficitari!!! Politica lui? Clientul, indiferent cine ar fi el, trebuie să plece multumit!
Cum este acum pensiunea Belvedere? O spun după trei ani, cînd nu mai pot fi acuzată de euforia primei întîlniri. Este.... specială! Este tot ce-ti poti dori in materie de cazare şi masă, intr-un cadru rustic. Dar nu acel rustic kicios, practicat, incă, din păcate! Dar nici acea "modernistă" aglomerare de gresie, marmoră şi faianţă, cu atmosferă de sală de mese la spital. Totul este vesel, de bun gust, cald şi primitor.
Şi, unde mai mănînci, în zona asta, pîine ca la Belvedere? Dar pastrama, fragedă cum nu am mîncat nici la case mai mari! Dar ciorba de burtă? Asta, ca să nu vorbim de brînzeturi. 
Mişu stie de unde le ia, ce le face, cu ce le minte dar, mîncarurile la el, au o savoare aparte! Să-ţi fie aşa, oleacă foame şi să mergi la Belvedere pentru un aperitv sau un simplu bulz de mămăligă si brînză! Ia incercaţi! Şi veţi vedea de ce se spune că bulz ca la Muscel nu se mănîncă nicăieri! Şi, geaba te duci pentru un aperitiv! Cînd vezi ce se serveşte, cum se serveşte şi care-i atmosfera acolo, ţi se face foame brusc!
Despre băuturi nu mai vorbesc. Mi-ar lua ceva timp şi spaţiu să inşir cam ce puteti găsi aici in materie. Şi numai lucruri de calitate. Credeţi-mă că ştiu ce spun!
Şi totul, intr-un cadru natural de zile mari. Indiferent dacă-i vară sau iarnă.
Evident, lumea se uită şi la preţuri. Păiiii....să fie să nu fac eu reclamă. Mai bine vă convingeţi Dvs. cei care incă nu ati ajuns pe aici sau, aţi trecut pe lîngă, aşa cum am făcut şi eu de multe ori!
Sper ca fotografiile să poată spune mai multe decît mine.
Vine vara, vin vacanţele, vin week-end-urile cu intrebarea "unde mergem sîmbăta asta"?
Priviţi fotografiile, atîtea cîte sunt şi....alegeţi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu