SĂRBĂTOARE DULCE

 Cu bune, cu mai puţin bune, cu vise împlinite sau deşarte speranţe, cu plecări sau reîntoarceri, cu speranţele fiecărei zile, 2012, pas cu pas, zile şi nopţi, a trecut. Pe LÎNGĂ sau PRIN noi ! Percepţia timpului este subiectivă şi nu s-a născut specialistul care să inventeze, pe această temă, o regulă unanim valabilă.(Slavă Domnului !)
Dar nu pentru filozofeală in deşert bat la tastatură in seara asta! ! Am o tastatură deşteaptă -lucru mare, domne'- şi ea ar fi prima care nu m-ar lăsa să fac aşa ceva. Ziceam dară că, 2012 s-a cam terminat. Se termină cînd vrea el şi cînd îi e sorocul, cum s-a terminat fiecare an, din veacuri. Nu cînd vor prezicătorii cu minţi scrîntite.( Dar asta-i altă poveste !)
In consacrata şi glorioasa tradiţie, il aşteptăm pe 2013 cu mesele pline de bucate. (Urăsc expresia asta !). Ei, dar ca să nu fac notă discordantă (aşi !) şi pentru că zilele trecute m-am delectat cu o prăjitură care, mie personal mi-a plăcut foaaarte mult, ce mi-am zis? Poate mai sunt mămici, bunici, cuscre, între a doua şi a cincea vîrstă - ca şi mine de altfel- şi cărora, ca şi mie, le place să construiască o prăjitură. Prăjitură din copilărie, din aceea de-ţi înghite chile de zahăr şi făină, de pe vremea cînd praful de copt nu exista, nici amelioratorii, nici afînătorii; de pe vremea cînd cuptorul sobei din bucătărie cînta arome de Crăciun. Prăjitura aceea pe care o faci cu drag, in momente de relaxare, lălăind ceva ce ar trebui să semene a melodie şi cînd ai sentimentul că nimic rău nu se poate petrece dincolo de zidurile bucătăriei tale. De pe vremea cînd CRĂCIUNUL era marea Sarbătoare a iernii, nu REVELIONUL. Rău îmi pare că nu am şi poze cu respectiva prăjitură dar, aveţi toată încrederea !!! Nu aveţi cum să o greşiţi şi, în final, iese exact cum a fost scrisă.
Să purcedem dară, aşa cum erau trecute reţetele în caietele bunicilor, cu cantităţile :
3 ouă, 1 cană zahăr,1 cană nucă măcinată, 1 pahar miere, o jumate chil făină.( nu uitati un praf de sare!)
Din cele mai sus zise se face un aluat vîrtos care se dă la rece de azi pe mîine.
A doua zi, se împarte aluatul in patru foi care se coc ticăit pe fundul tăvii.(tava de aragaz)
Între timp, se bate cu convingere şi aplicaţie un pandişpan din 5 ouă, 5 linguri zahăr şi 5 linguri făină ( nu uitati praful de sare!) în aceeaşi tavă de aragaz (sau una la fel ca mărime).
S-au copt? Să le fie de bine! Puneţi-le pe un grătar, pe un şervet - ceva, în bucătărie.
Acum, luaţi de migăliţi la o cremă de vanilie, de aceea făcută dintr-un litru de lapte; să nu vă-mpingă păcatul să stricati toată munca de pînă acum cu creme de "la plic".
Deci, 1 lirtu lapte, 4 linguri de făină,1 cană zahăr, două ouă. Cît amestecati 3/4 lapte cu cele pomenite, lasaţi să fiarba restul de lapte cu o bucăţică de vanilie. După ce au
 fiert bine, adăugaţi amestecul rece. Amestecaţi bine. Să nu se prindă şi să nu regretaţi munca de pînă acum. După ce tot amestecul s-a îngroşat, luaţi de pe foc, răcoriţi-l şi mai amestecaţi in el o jumătate de pachet de unt. ) Ştiu, am folosit pînă acum de cinci ori cuvîntul amestecaţi dar...asta-i situaţia!
 Şi cu asta cam basta, am terminat ce-a fost uşor! Acum, începe montajul ! E bine să împărţiţi de la început crema în patru porţii egale.Una din cele patru foi se pune pe un platou, se acopera cu 1/4 din cremă. Se pune a doua foaie. Din nou cremă. Deasupra lor se pune pandişpanul care, la rîndul lui se unge cu cremă. Se pune deasupra lui a treia foaie, şi....iar cremă. În sfîrşit, apoteotic se aşează ultima foaie: Evident, e păstrată a mai făţoasă!  
Ascundeţi creaţia de ceilaţi membri ai familiei (vreo două zile). Abia pe urmă o puteţi prezenta onorabil, adică numa' bună de fragedă şi aspectoasă.Tăiată-n romburi, pătrate, cum vă lasă inspiraţia!

Dar, la aşa o creaţie musai merge şi un vin pe măsură.
La fel de bun, la fel de dulce, la fel de "de demult", la fel de plin de istorie. Un "DESERT STIRBEY", un vin care te duce cu gîndul la mierea de salcîm, la dulceaţa de trandafiri, la aromă busuiocului. O Tămîioasă Românească din viile Drăgăşanilor, din boabe de strugure uitate la căldura verii şi lăsate să se ghiftuiască de soare şi dulceaţă. Nu e acelaşi vin, evident, dar, "CASA CAPŞA" recomanda petrecăreţilor REVELIONULUI din 1903 , ca "VINS" , alături- ba chiar inaintea unui "POMMERY GRENO SEC FRAPPE", un "DRĂGŞANI CRU ŞTIRBEY".

Eticheta  sticlei de acum reproduce originalul din 1903. Calitatea vinului din paharul "de acum" l-ar face mîndru de aşa urmaşi pe prinţul Barbu Alexandru Ştirbey care avea mîndria calităţii desăvîrşite a vinurilor produse la Drăgăşani. Vinuri care, incă de atunci erau apreciate în ţară  şi la Curţile europene. Atunci, prinţul nu avea de unde să ştie că, peste aproape două secole, nepoata lui, Baroana Ileana von Kripp va reînvia tradiţia. Si, că un neamţ, pe numele său Oliver Bauer, mai român ca mulţi români, va readuce vinul de pe domeniile Ştirbey acolo unde a fost şi este locul său. Pe culme! 
 Cu numai 9,5% alcool,"DESRET ŞTIRBEY" e o încîntare, e vinul pe care-l bei fără niciun fel de regrete. Nici atunci, nici...după. Asta, ca să nu vă spun că, dacă nu staţi foarte bine la capitolul răbdare, il puteţi lua cu dvs. în bucătărie să vă mai potoliţi setea şi să vă alimentaţi starea de bine şi relaxare cît timp "negociaţi" cu prăjitura. E vinul care, în toiul iernii îţi plimbă prin gură aromele verii! Şi care, vara, îţi clăteşte gura de arşiţă. 
 Încercaţi combinaţia asta de vin şi prăjitură "de la mămăiţa de la Domnesti" şi-mi veţi da dreptate. 
Sper! Gusturile nu se discută!!!

Ei, eu cam asta am vrut să vă spun. O poveste frumoasă şi gustoasă, intr-o seară de iarnă, la sfîrşit de an. 

Si, pentru că a venit vorba de vinurile de la Ştirbey, v-aş invita să întîmpinăm ANUL NOU cu o cupa de SPUMANT ŞTIRBEY !

LA MULTI ANI !!! 
ŞI, FIE CA ANUL CARE VA ÎNCEPE SĂ VĂ ADUCĂ FIECĂRUIA MULTĂ SĂNĂTATE ,CĂ-I MAI BUNĂ DECÎT TOATE ŞI, MĂCAR O PARTE DIN DORINŢE SĂ VI SE INDEPLINEASCĂ !!!
LA MULŢI ANI !!!

E VREMEA POVESTILOR : POVESTEA ALIREI

Pe malul dobrogean al Dunarii, drumul vechi spre Mare trece prin comuna Rasova. Fost castru roman, atestata ca localitate  acum 1800 de ani, Rasova este istorie. Aici, calci, la propriu, pe istorie. Drumul si canalul pe care romanii le-au construit, pentru a trece in Dacia, stau si acum ca marturie a stramosilor nostri. Olane si pietre funerare inscrptii latine, divinitati pagane sau romane, centauri si fecioare sculptate in calcarul dobrogean. Povesti in piatra.

Urmand drumul, la numai cativa km., alta localitate, alta istorie, mai noua:.Aliman. Asa au numit-o, la-nceputuri, locuitorii ei, majoritar turci. Probabil au avut dreptate s-o numeasca asa: aliman, in limba turca se cheama ghinion. Si ghinion or fi avut cei care se vor fi stabilit pe aceste dealuri palmuite mai degraba de arsita soarelui decat de mangaierea ploilor.

2009. Undeva, pe unul din dealurile Alimanului , veselie mare! Oamenii sarbatoresc primul cules al strugurilor. E o vie tanara, apartinand companiei WINERO. Se culegea prima recolta de Merlot adusa aici, in dealurile Dobrogei, cu doi ani inainte. Cand a facut cunostinta cu pamantul dobrogean, vita de vie avea un an.

Emotii mari. Se prinde? Rezista? S-a prins si a rezistat. Pamantul aspru si aerul incins al Alimanului, care au respins oamenii, au primit, la sanul lor, plantele.

In 2009 se culegea prima recolta de Merlot. Dupa petrecerea culesului , mustul dulce avea sa plece pe lungul drum intunecat al vinului. Capatase deja un nume: ALIRA.

Istoria ALIREI si a viei de la Aliman, incepuse cu trei ani in urma. Un grup de investitori straini, avandu-I in frunte pe Dr. Karl Heinz Hauptman, oenologul francez Mark Dworkin si administratorul companiei WINERO Ghenadie Bobeica, au descoperit in arsita Dobrogei ce nu au descoperit ( sau nu au vrut sa vada) românii. Un terroire cu caracteristici extraordinare, numai bun pentru plantarea unor soiuri de vita de vie ca Merlot, Cabernet Sauvignon si romaneasca Feteasca Neagra.Ca orice inceput, primii pasi au fost timizi si emotiile mari. Din petrecerea culesului de vie din 2009 invitaţii nu au retinut decat dulceata, mult peste medie, a mustului stors din boabele negre de Merlot.

Despre WINERO nu se stia decat ca a adus, cu mare success  pe piata romaneasca, gama de vinuri ENIRA produsa in Bulgaria. Oenologul ENIREI , Marc Dworkin, era acum oenologul ALIREI. Care erau sansele lui aici? Care ar fi fost sansele “de piata” ale  unui alt Merlot, produs in Romania ?

Soarele si pamantul Dobrogei, oenologul Marc Dworkin si toata echipa de la WINERO au adus raspunsul un an mai tarziu cand, din intunericul baricurilor de stejar frantuzesc, ALIRA a trecut in intunericul sticlelor. Apoi, in lumina transparenta a paharelor.

Rezultatul : „ALIRA Merlot 2009 are personalitate, corpolenta, fructuozitate si cel mai important este un vin echilibrat, prietenos, usor de baut, un vin gandit pentru consumator. ALIRA poate fi savurat cu placere in orice moment al zilei, nu neaparat asociat cu preparate culinare. Inca din primul an ne-am propus sa oferim romanilor un vin ce are un raport calitate pret foarte bun.” – Marc Dworkin, oenolog

Inca de la inceput ALIRA a castigat piata  si a dat sperante producatorilor care, pe cele 80h apartinand companiei, aveau ganduri mari pentru Aliman. De trei ani, ghinionul Alimanului se sparge-n fiecare an, odata cu paharele petrecerilor culesului viei.

Asa ca, alaturi de Merlot, s-a plantat si Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra. Pamantul si soarele Alimanului le-a primit pe toate trei, fara discriminari nationaliste!

Incurajati de rezultatele Merlotului 2009, WINERO au lansat in acest an  ALIRA Cabernet 2010 , primul vin produs din acest soi la Aliman. o noua provocare pentru  oenologul Marc Dworkin . Si, provocarea nu a fost marunta. Anul 2010 nu a fost unul bun pentru viticultură . Cu toata faima lui de” izolat si pus la secetos”, Alimanul s-a resimtit si el.

Dar, la Aliman, selecția riguroasă a strugurilor, atât în vie cât și în cramă, a dus, în final, la o recoltă de doar 500 kg la hectar. Putin, dar bun! Numai struguri de calitate exceptionala..

Primul vin din recolta acelui an, este ALIRA Cabernet Sauvignon 2010  urmat , evident, de ALIRA Merlot 2010 .

Despre ALIRA Cabernet 2010, Marc Dworkin spune: ”După succesul obţinut de ALIRA Merlot 2009 a venit timpul să scoatem pe piaţă şi un Cabernet obţinut în via noastră din Dobrogea. Cei care vor degusta acest vin nou vor remarca culoarea intensă. Senzaţia olfactivă este dominată de note de zmeură sălbatică şi coacăze. La gust, atacul este fructat, catifelat, susţinut de structura taninică. Finalul este lung, cu tanini specifici Cabernet-ului. Acest vin necesită păstrare la sticlă pentru o vreme şi are un potenţial excelent de învechire.

De altfel, Marc Dworkin si-a dovedit inca o data ( daca mai era nevoie) talentul  si, a creat un cupaj care, asa cum a dovedit-o prima iesire in public (VINTEST Bucuresti 2012 ) este deja un succes. ALIRA-TRIBUN este un cupaj de trei soiuri Merlot- Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra.

Frumos nume TRIBUN . As zice mai degraba TRI-BUN (de trei ori bun)!!!

Si, pentru ca a venit vorba de nume: de ce ALIRA? Pentru ca strugurii ALImanului vor fi prelucrati la crama care se va construi la RAsova.  Asadar, ALIRA ! Pentru ca istoria Rasovei si a Alimanului fac punte peste timp cu WINERO contemporan.

Istoria este prezenta si pe eticheta sobra a sticlelor : CENTAURUL, prezent pe stella romana de la Rasova, a trecut acum pe sticlele vinului de la Aliman.

Da, e adevarat : centaurii sunt în antiteză cu renumiți cavaleri și călăreți. . Ei reprezintă lupta dintre bine și rău, moderație și exces, pasiune și proprietate, răzbunare și iertare, credință și necredință, zeu și bestie.  Asa este vinul Alimanului: amestec intre „binele” vinului de fiecare zi si „raul” excesului.

Dar, in fiecare an, la-nceput de toamna, fecioarele dobrogene sunt cele care care zdrobesc centaurul  din boabele violet-negre, sub talpile lor trandafirii, transformandu-l in must dulce si ascultator. Si o vor face pana cand povestea "vinului–centaur”" de la Aliman va incepe cu „a fost odata”!!!