DESPRE RETICENŢE, ZAHANA, DOBRIN....ŞI ALTELE

Copil fiind, e foarte mult de atunci, auzeam termenul de "zahana". Intâmplarea sau soarta au facut să nu am de a face (destul de rar atunci) decât cu restaurante bune sau foarte bune. Aşa că, pentru mine, termenul de "zahana" nu reprezenta decât un amărăştean de local "in gura pieţii", accesibil numai oamenilor ...fără posibilităţi financiare sau pieţarilor care se mulţumesc cu orice fel de mâncare, multă să fie şi ieftină, indiferent de calitate şi fără nici un fel de pretenţii. De nici un fel !

Mai târziu, acum nişte zeci de ani, când m-am mutat într-un orăşel de munte,  impresia mea s-a concretizat. Zahanaua de aici era cam singurul "restaurant" din oraş şi era exact cum o văzuse imaginaţia mea! Aşa cum am intrat, aşa am ieşit şi am ocolit de atunci locaţia. Intre timp a dispărut, slava Domnului!

Ca atare, când Cătălin, "ghidul meu" in materie de localuri piteştene, m-a invitat la Zahana, am cam oftat interior dar, am zis "hai, o fi ştiind el ce zice".

Şi s-a dovedit pentru a "N" oara că, într-adevăr, ştie ce vorbeşte.

Pentru ca "Zahanaua lui Max" depăşeste mult termenul clasic. Nici nu ştii de ce ii zice "zahana". Poate pentru că, acum caţiva zeci de ani, aici chiar era o zahana clasică. Ce este acum, am sa las , ca de obicei, fotografiile să vorbească. Să vă convingă ele.

Eu am sa va spun numai ca actualul patron este nepotul lui Dobrin. Că tabloul MARELUI DOBRIN este pus la loc de cinste si , ceea ce mie mi-a plăcut in mod deosebit a fost faptul ca acesta nu este îndoliat. Este un tablou cu DOBRIN, nu cu un om ...care nu mai este printre noi! Este DOBRIN cel care se bucura de viata prin toţi porii!

Ce sa va mai spun?

Ca atmosfera este "de acasă"?

Ca mâncarea este "de acasă" (nu ca ai veni cu leguma-n traistă!).

Că se mănâncă dupa reţete tradiţionale, fără sofisticării inutile? Una din specialităţile casei este "carne la garniţa". Am spus una din specialităţi ! Dar numai denumirea de "carne la garniţă" iţi sugerează amintirea porcului tăiat in bătătură şi preparat după reţeta lu mama-mare ! Pârjoalele sunt pârjoale, nu amestecatura de zgârciuri si uşoare urme de carne ! Si tot aşa, cât tine lista !

In materie de bauturi, am rămas uimită! Nu la zahana m-aş fi aşteptat să găsesc băuturi de calitate ! Fără compromisuri ieftine, "să scoatem repede cheltuiala". Nu ! Respect pentru client, respect pentru ce se face acolo! Adică, la o mâncare gospodăreşte gătită, nu ti se da un vin din "moţ de bască".

In acelaşi timp, sau in timp, clientela a invăţat să răspundă cu respect, respectului cu care este tratată. In Zahanaua lui Max, nu se intră în budigăi, şlapi sau trening ! Dacă, din spirit de frondă o faci, intri dar, cum ai intrat, aşa ai şi ieşit ! Nu te dă nimeni afara! Te dai singur si,  a doua oara, ori respecţi regulile casei, ori te duci la birtul din colt!

La fel, un lucru pe care nu l-am remarcat pozitiv nici la restaurante "de capitala": muzica, fondul sonor ! Muzica de excelenta calitate, la un nivel acustic absolut normal, cat sa poti vorbi cu vecinul de masa civilizat . (Apropo de acest aspect: cand se vor hotărî şi patronii de restaurante din Campulung, marea majoritate, să renunte la fondul muzical agresiv si prin calitate si prin volum? De ce trebuie sa zbier la masa si de ce trebuie sa inghit cu noduri din cauza "dizeuzului" sau "dizeusei" care "le zice" din rărunchi, de ii aud din gara?)

Trebuie neaparat sa va povestesc , pana ajungeti Dvs. acolo, despre solicitudinea personalului. O chestie care ii deosebeste de multi altii .  Se remarca profesionalismul, dar un profesionalism familiar,daca pot spune asa.  Esti intampinat cu zambet, chiar de la intrarea in  local. Dar nu"rânjetul" alb profesional ! Un zambet cinstit al celui care, chiar se bucura sincer de prezenta ta acolo! Ajutorul pe care ti-l dau in alegerea meniului, recomandarea bauturilor care insotesc platourile, totul se face cu profesionalism si bunavointa sincera! De altfel, faptul ca personalul de aici are o vechime de minim 8 ani, spune foarte multe ! Nu fluctuatii de persoane în căutarea unui loc de munca pasager ! Ce se face aici se face cu seriozitate!

Da, la Zahana ! Nu la nu stiu ce restaurant de fizte de pe Dorobanţi, unde nu-ţi zâmbesc ţie (dacă iti zâmbesc) ci portofelului.

Am fost la Zahanaua lui Max, intr-o seara de iarnă. Rece afara, cald inauntru. O  casă în care intri seara obosit  si ai impresia ca exact TU erai cel aşteptat. Acolo găseşti zumzetul familiar al celor  deja strânsi in jurul mesei care discuta linistit si-si impartasesc ziua trecută. Copiii se încurcă si ei printre adulţi, se aude o muzică discretă, miroase bine a "ceva bun", si nu te gândesti prima data la buzunar. Ca acasă!

Dar ce mai veste , poveste !

Fotografiile va stau la dispoziţie şi dacă veţi trece prin Pitesti si nu veţi opri şi la Zahanaua lui Max, e problema Dvs. Nu o sa aflaţi niciodată ce aţi ratat! 
P.S. Felicitări şi mulţumiri celui sau celei care a preparat papanaşii cu dulceaţă şi smântână! Excepţionali!

CAIET PENTRU.....

 Nu este un manual propriu zis ci, mai degraba, o colecţie de însemnări asupra lucrurilor pe care orice somelier trebuie să le stăpânească fără ezitare.(Sergiu Nedelea)
Am intrat şi eu în posesia acestei carţi.
Am privit-o iniţial cu mirare. "CAIETUL SOMELIERULUI". (Mult, prea mult pentru mine! Nu am avut niciodată pretenţia că aş şti ceva despre vastul domeniu al someleriei). L-am privit cam "câş". Manualele nu au fost marea mea pasiune nici când eram foarte tânără. 
L-am răsfoit. 
Pe urmă, l-am citit. 
Pe urmă l-am recitit.
Nu este un manual propriu-zis, este ...un caiet.  
Pentru....
Pentru toţi cei care vor sa afle mai mult despre vin şi lumea lui. Pentru toţi cei care sunt interesaţi de câteva, ceva, din tainele vinului. 
Despre acele lucruri la care visăm să le cunoaştem dar, nu avem ocazia şi, de ce nu, timp. 
Dar am vrea să le ştim.
Este un caiet, o culegere de sfaturi şi informaţii, aşa cum sunt caietele bunicelor noastre pline cu reţete vechi.
Pe care le răsfoieşti de drag, nu de nevoie. Mă refer acum, evident, la cei care nu au legătură cu lumea someleriei şi a tainelor vinului.
De câte ori nu v-aţi întrebat de unde vine vinul ăla pe care îl cumpărăm din magazin? Auzim aproape zilnic expresii ca: "lumea nouă a vinului", "lumea veche", vin baricat, vinificare-n roşu, vinificare-n alb, aciditate. Ce inseamnă, sau ascund, aceste cuvinte? Care-i diferenţa între vinul spumant şi cel spumos? De ce, din boabe de strugure negru iese vinul alb? Ce caracteristici are vinul franţuzesc? Dar cel italian ? Care sunt principalele soiuri tradiţionale de struguri.?

 De ce e bine să se facă o asociere corectă a vinului cu anumite feluri de mâncare?
Când avem în faţă un pahar de vin, cum trebuie să-l analizăm? Ce pretenţii trebuie să avem de la el? Fie că-l bem acasă sau într-un restaurant, e bine să ştim ce avem în pahar. De cele mai multe ori, la restaurant de exemplu, un chelner angajat de câteva luni, alternând între plictis şi graba de a-şi încasa bacşişul, nu recomandă sau nu ştie ce să recomande ! Nici mâncare, nici vin. Lasă totul la latitudinea clientului zăpăcit între denumiri care de care mai aiuritoare. Şi ne mai mirăm că, majoritar, clientul obişnuit cere friptură cu cartofi prăjiţi şi un vin...roşu. Sau alb. Nu contează de care. Comanda se reduce la culoare şi preţ. (Evident, mă refer la restaurantele diurne, nu la cele cu ştaif)! Dar, consumatorul diurn, şi aşa destul de rar, intră-n restaurantul de la el din cartier. Şi, în condiţiile în care nu este îndrumat , poate-şi face socoteala că, dacă tot e vorba de o friptură cu cartofi şi o sticlă de vin, poate iese mai ieftin acasă. Dacă tot am luat hotărârea să ne simţim bine într-o seară la un restaurant şi el, chelnerul, tot nu se pricepe, măcar să ştim noi ce să cerem!

 Însemările din "CAIETUL SOMELIERULUI" ne ajută. Sfaturi simple şi de bun simţ aşa cum este şi cel care ni le transmite. Primite din partea lui Sergiu Nedelea, sfaturile si informaţiile respective par cadouri: te bucuri de ele, de frumuseţea şi ineditul lor. Ca totdeauna, Sergiu are talentul de a vorbi, în acelaşi timp, şi profanilor si profesioniştilor.

Termenii tehnici adresaţi celor cu solide cunoştinţe in materie, sunt amplu explicaţi şi doritorilor de informaţie dar mai puţin "şcoliţi" în domeniu.
Dar, este şi un caiet pentru...
Pentru somelieri.
Şi aceştia vor avea surpriza unor termeni mai puţin uzitaţi dar care, nu ar trebui să lipsească din langajul de specialitate. A unor informaţii noi. A unei abordări diferite a bătutei căi a vinului.
Nu este un manual. Este un caiet pe care, ca toate caietele cu sfaturi, e bine să-l ai la-ndemînă. Şi, pentru că este totuşi "CAIETUL SOMELIERULUI", Sergiu Nedelea adresează acestora un îndemn îndemn. 
Pornit din proprie experienţă, 
pornit din dragoste faţă de lumea vinului, a civilizaţiei restaurantelor, a ceea ce ar trebui să fie cultura vinului şi respectarea tradiţiei acestuia:
"Cel mai important lucru,dincolo de conţinutul acestui "CAIET...." rămâne ca fiecare dintre noi...să înţeleagă că supravieţuirea în branşă este strict legată de capacitatea şi dorinţa fiecăruia de a se  perfecţiona continuu "
Eu, ca profană, aş zice că este un îndemn la mai multă atenţie faţă de noi, la pretenţiile noastre. Se spune că pretenţiile caracterizează omul. E bine să avem pretenţii şi să le manifestăm in deplină cunoştinţă de cauză! 
Chiar dacă e vorba numai de o seară petrecută la un restaurant!