Copil
fiind, e foarte mult de atunci, auzeam termenul de "zahana". Intâmplarea
sau soarta au facut să nu am de a face (destul de rar atunci) decât cu
restaurante bune sau foarte bune. Aşa că, pentru mine, termenul de
"zahana" nu reprezenta decât un amărăştean de local "in gura pieţii",
accesibil numai oamenilor ...fără posibilităţi financiare sau pieţarilor
care se mulţumesc cu orice fel de mâncare, multă să fie şi ieftină,
indiferent de calitate şi fără nici un fel de pretenţii. De nici un fel !
Mai
târziu, acum nişte zeci de ani, când m-am mutat într-un orăşel de
munte, impresia mea s-a concretizat. Zahanaua de aici era cam singurul
"restaurant" din oraş şi era exact cum o văzuse imaginaţia mea! Aşa cum
am intrat, aşa am ieşit şi am ocolit de atunci locaţia. Intre timp a
dispărut, slava Domnului!
Ca
atare, când Cătălin, "ghidul meu" in materie de localuri piteştene, m-a
invitat la Zahana, am cam oftat interior dar, am zis "hai, o fi ştiind
el ce zice".
Şi s-a dovedit pentru a "N" oara că, într-adevăr, ştie ce vorbeşte.
Pentru
ca "Zahanaua lui Max" depăşeste mult termenul clasic. Nici nu ştii de
ce ii zice "zahana". Poate pentru că, acum caţiva zeci de ani, aici
chiar era o zahana clasică. Ce este acum, am sa las , ca de obicei,
fotografiile să vorbească. Să vă convingă ele.
Eu
am sa va spun numai ca actualul patron este nepotul lui Dobrin. Că
tabloul MARELUI DOBRIN este pus la loc de cinste si , ceea ce mie mi-a
plăcut in mod deosebit a fost faptul ca acesta nu este îndoliat. Este un
tablou cu DOBRIN, nu cu un om ...care nu mai este printre noi! Este
DOBRIN cel care se bucura de viata prin toţi porii!
Ce sa va mai spun?
Ca atmosfera este "de acasă"?
Ca mâncarea este "de acasă" (nu ca ai veni cu leguma-n traistă!).
Că
se mănâncă dupa reţete tradiţionale, fără sofisticării inutile? Una din
specialităţile casei este "carne la garniţa". Am spus una din
specialităţi ! Dar numai denumirea de "carne la garniţă" iţi sugerează
amintirea porcului tăiat in bătătură şi preparat după reţeta lu
mama-mare ! Pârjoalele sunt pârjoale, nu amestecatura de zgârciuri si
uşoare urme de carne ! Si tot aşa, cât tine lista !
In
materie de bauturi, am rămas uimită! Nu la zahana m-aş fi aşteptat să
găsesc băuturi de calitate ! Fără compromisuri ieftine, "să scoatem
repede cheltuiala". Nu ! Respect pentru client, respect pentru ce se
face acolo! Adică, la o mâncare gospodăreşte gătită, nu ti se da un vin
din "moţ de bască".
In
acelaşi timp, sau in timp, clientela a invăţat să răspundă cu respect,
respectului cu care este tratată. In Zahanaua lui Max, nu se intră în
budigăi, şlapi sau trening ! Dacă, din spirit de frondă o faci, intri
dar, cum ai intrat, aşa ai şi ieşit ! Nu te dă nimeni afara! Te dai
singur si, a doua oara, ori respecţi regulile casei, ori te duci la
birtul din colt!
La
fel, un lucru pe care nu l-am remarcat pozitiv nici la restaurante "de
capitala": muzica, fondul sonor ! Muzica de excelenta calitate, la un
nivel acustic absolut normal, cat sa poti vorbi cu vecinul de masa
civilizat . (Apropo de acest aspect: cand se vor hotărî şi patronii de
restaurante din Campulung, marea majoritate, să renunte la fondul
muzical agresiv si prin calitate si prin volum? De ce trebuie sa zbier
la masa si de ce trebuie sa inghit cu noduri din cauza "dizeuzului" sau
"dizeusei" care "le zice" din rărunchi, de ii aud din gara?)
Trebuie
neaparat sa va povestesc , pana ajungeti Dvs. acolo, despre
solicitudinea personalului. O chestie care ii deosebeste de multi altii
. Se remarca profesionalismul, dar un profesionalism familiar,daca pot
spune asa. Esti intampinat cu zambet, chiar de la intrarea in local.
Dar nu"rânjetul" alb profesional ! Un zambet cinstit al celui care,
chiar se bucura sincer de prezenta ta acolo! Ajutorul pe care ti-l dau
in alegerea meniului, recomandarea bauturilor care insotesc platourile,
totul se face cu profesionalism si bunavointa sincera! De altfel, faptul
ca personalul de aici are o vechime de minim 8 ani, spune foarte multe !
Nu fluctuatii de persoane în căutarea unui loc de munca pasager ! Ce se
face aici se face cu seriozitate!
Da, la Zahana ! Nu la nu stiu ce restaurant de fizte de pe Dorobanţi, unde nu-ţi zâmbesc ţie (dacă iti zâmbesc) ci portofelului.
Am
fost la Zahanaua lui Max, intr-o seara de iarnă. Rece afara, cald
inauntru. O casă în care intri seara obosit si ai impresia ca exact TU
erai cel aşteptat. Acolo găseşti zumzetul familiar al celor deja
strânsi in jurul mesei care discuta linistit si-si impartasesc ziua
trecută. Copiii se încurcă si ei printre adulţi, se aude o muzică
discretă, miroase bine a "ceva bun", si nu te gândesti prima data la
buzunar. Ca acasă!
Dar ce mai veste , poveste !
Fotografiile
va stau la dispoziţie şi dacă veţi trece prin Pitesti si nu veţi opri şi la Zahanaua lui Max, e problema Dvs. Nu o sa aflaţi niciodată ce aţi
ratat! P.S. Felicitări şi mulţumiri celui sau celei care a preparat papanaşii cu dulceaţă şi smântână! Excepţionali!
Frumoasa prezentare!
RăspundețiȘtergereVa astept cu recenzii!
http://www.facebook.com/groups/523475681007888/