CAIET PENTRU.....

 Nu este un manual propriu zis ci, mai degraba, o colecţie de însemnări asupra lucrurilor pe care orice somelier trebuie să le stăpânească fără ezitare.(Sergiu Nedelea)
Am intrat şi eu în posesia acestei carţi.
Am privit-o iniţial cu mirare. "CAIETUL SOMELIERULUI". (Mult, prea mult pentru mine! Nu am avut niciodată pretenţia că aş şti ceva despre vastul domeniu al someleriei). L-am privit cam "câş". Manualele nu au fost marea mea pasiune nici când eram foarte tânără. 
L-am răsfoit. 
Pe urmă, l-am citit. 
Pe urmă l-am recitit.
Nu este un manual propriu-zis, este ...un caiet.  
Pentru....
Pentru toţi cei care vor sa afle mai mult despre vin şi lumea lui. Pentru toţi cei care sunt interesaţi de câteva, ceva, din tainele vinului. 
Despre acele lucruri la care visăm să le cunoaştem dar, nu avem ocazia şi, de ce nu, timp. 
Dar am vrea să le ştim.
Este un caiet, o culegere de sfaturi şi informaţii, aşa cum sunt caietele bunicelor noastre pline cu reţete vechi.
Pe care le răsfoieşti de drag, nu de nevoie. Mă refer acum, evident, la cei care nu au legătură cu lumea someleriei şi a tainelor vinului.
De câte ori nu v-aţi întrebat de unde vine vinul ăla pe care îl cumpărăm din magazin? Auzim aproape zilnic expresii ca: "lumea nouă a vinului", "lumea veche", vin baricat, vinificare-n roşu, vinificare-n alb, aciditate. Ce inseamnă, sau ascund, aceste cuvinte? Care-i diferenţa între vinul spumant şi cel spumos? De ce, din boabe de strugure negru iese vinul alb? Ce caracteristici are vinul franţuzesc? Dar cel italian ? Care sunt principalele soiuri tradiţionale de struguri.?

 De ce e bine să se facă o asociere corectă a vinului cu anumite feluri de mâncare?
Când avem în faţă un pahar de vin, cum trebuie să-l analizăm? Ce pretenţii trebuie să avem de la el? Fie că-l bem acasă sau într-un restaurant, e bine să ştim ce avem în pahar. De cele mai multe ori, la restaurant de exemplu, un chelner angajat de câteva luni, alternând între plictis şi graba de a-şi încasa bacşişul, nu recomandă sau nu ştie ce să recomande ! Nici mâncare, nici vin. Lasă totul la latitudinea clientului zăpăcit între denumiri care de care mai aiuritoare. Şi ne mai mirăm că, majoritar, clientul obişnuit cere friptură cu cartofi prăjiţi şi un vin...roşu. Sau alb. Nu contează de care. Comanda se reduce la culoare şi preţ. (Evident, mă refer la restaurantele diurne, nu la cele cu ştaif)! Dar, consumatorul diurn, şi aşa destul de rar, intră-n restaurantul de la el din cartier. Şi, în condiţiile în care nu este îndrumat , poate-şi face socoteala că, dacă tot e vorba de o friptură cu cartofi şi o sticlă de vin, poate iese mai ieftin acasă. Dacă tot am luat hotărârea să ne simţim bine într-o seară la un restaurant şi el, chelnerul, tot nu se pricepe, măcar să ştim noi ce să cerem!

 Însemările din "CAIETUL SOMELIERULUI" ne ajută. Sfaturi simple şi de bun simţ aşa cum este şi cel care ni le transmite. Primite din partea lui Sergiu Nedelea, sfaturile si informaţiile respective par cadouri: te bucuri de ele, de frumuseţea şi ineditul lor. Ca totdeauna, Sergiu are talentul de a vorbi, în acelaşi timp, şi profanilor si profesioniştilor.

Termenii tehnici adresaţi celor cu solide cunoştinţe in materie, sunt amplu explicaţi şi doritorilor de informaţie dar mai puţin "şcoliţi" în domeniu.
Dar, este şi un caiet pentru...
Pentru somelieri.
Şi aceştia vor avea surpriza unor termeni mai puţin uzitaţi dar care, nu ar trebui să lipsească din langajul de specialitate. A unor informaţii noi. A unei abordări diferite a bătutei căi a vinului.
Nu este un manual. Este un caiet pe care, ca toate caietele cu sfaturi, e bine să-l ai la-ndemînă. Şi, pentru că este totuşi "CAIETUL SOMELIERULUI", Sergiu Nedelea adresează acestora un îndemn îndemn. 
Pornit din proprie experienţă, 
pornit din dragoste faţă de lumea vinului, a civilizaţiei restaurantelor, a ceea ce ar trebui să fie cultura vinului şi respectarea tradiţiei acestuia:
"Cel mai important lucru,dincolo de conţinutul acestui "CAIET...." rămâne ca fiecare dintre noi...să înţeleagă că supravieţuirea în branşă este strict legată de capacitatea şi dorinţa fiecăruia de a se  perfecţiona continuu "
Eu, ca profană, aş zice că este un îndemn la mai multă atenţie faţă de noi, la pretenţiile noastre. Se spune că pretenţiile caracterizează omul. E bine să avem pretenţii şi să le manifestăm in deplină cunoştinţă de cauză! 
Chiar dacă e vorba numai de o seară petrecută la un restaurant!