Incep cu o replică auzită intîmplător intr-un loc in care mă aşteptam cel mai puţin! La o expoziţie de vinuri româneşti . Printre vizitatori, aşa cum se intîmplă la mai toate expozitiile, indiferent de gen, şi cateva persoane venite probabil numai din snobism, numai să nu stea acasă, sau, probabil, dă bine la imagine să poţi spune:" am fost la o expoziţie de vinuri" ! Cert este că, trecînd pe lîngă mine, respectivul, afirmă important şi suficient: "Toate vinurile româneşti sunt proaste! Indiferent de care-ai bea, a doua zi te doare capul!" Zi-sa el din inăltimea superiorităţii 'mnealui !
Pe limbă mi-a stat să-i spun: "Bre - că domnule nu pot să-ţi zic ! De la vinurile româneşti nu te doare capul mai mult decît de la celelalte. Cu condiţia să bei un vin bun ! Că, dacă bei zeamă de moţ de bască sau surcică imbuteliate in nu-ş ce subsol de bloc, să mă scuzi, dar nu ai băut vin şi, zii bogda-proste că te doare numai capul" !
Mai este ceva ! Vinul bun, cît ar fi de bun şi special, dacă-l bei ca pe apă, sau mai bine zis, în loc de apă, apăi, nu te supăra frate şi nu da vina pe vin! Poţi da vina, liniştit şi fără teamă că te va contrazice cineva, pe lipsa ta de cultură sau de înţelegere a vinului. Se recomndă 2 l de lichid pe zi, nu 2 l de vin!
Spunea un specialist într-ale vinului, om care ştie ce vorbeşte, că durerea de cap de a doua zi se datorează, in mare măsură, cantităţii de alcool ingerate, alcool care provoacă deshidratarea ficatului. Şi, de aici, posibilele dureri de cap. De asta e bine ca vinul să fie băut cu un pahar cu apă alături. Dar cîţi respectă regula asta? Beau pînă cînd admiră peisajul de sub masă (dacă de acolo, in general, se mai poate admira ceva), şi a doua zi, dau vina pe vin .
Corect! Nu toate vinurile sunt din categoria sofisticate, de top, de high-end classe, dar sunt vinuri bune, corecte, vinul cel de toata ziua!
Ei, acum că mi-am vărsat amarul, să vă povestesc experienţa mea cu unul din aceste vinuri . Un vin fără pretenţii ! Numele îl şi recomndă, de altfel:TRADITII de la Cramele ODOBESTI Un vin pe care, aşa cum spuneam îl recomandă, in primul rand, numele. Un vin care merge uns la tradiţiile noastre: nuntă, botez, şi.......! Adica,si la bucurie si la necaz!
Vorbesc acum despre FETEASCA REGALA. Un demisec alb, DOC-CDM, cu o culoare frumoasa aurie, imbuteliat intr-o sticla fără mari pretenţii de prezentare. Un vin simplu ca şi ambalajul lui , un vin pe care, după ce l-am gustat prima dată, eu una, l-aş alatura unei gustări frugale, unui copănel de pui şi unei salate cu ou.... Mă rog, unui fel de mîncare foarte simplu !
Asa, ca paranteza, as mentiona si FETEASCA NEAGRA, la fel de nesofisticat, la fel de simplu. Pe ăsta, il simt mai degraba, lîngă o bucată de slănină afumată, o ceapă, un cîrnat bine condimentat , o bucată de brînză de la stînă, mirosind a oaie şi a brad.
Dar acum, aveţi puţină răbdare, să vedeţi legătura intre TRADIŢII şi prăjitură!
Sunt o mare amatoare de prăjituri: şi de mîncat dar, mai ales de făcut pentru bucuria celor din jurul meu (aşa e cînd ai copii şi nepoţi!)
Am tot incercat eu o cremă cu vin şi mere, cu tot felul de mărci de vin alb dar, de fiecare dată, comentariile erau aceleaşi: "Iar ai facut pandişpan cu mere"! A doua zi, prăjitura nu mai păstra aroma vinului !
Ei, acum pentru că mai aveam in casă o sticlă de TRADIŢII , FETEASCĂ REGALĂ, am zis să incerc iar!
Nu se prefigura niciun dezastru! Eventual, alt pandişpan cu mere!
Aşa că am amestecat circa 200 gr. făină cu 1 ou, 100 gr. margarina, 100 gr. zahăr, 1/2 linguriţă praf de copt şi un praf de scoţişoară. Am făcut aluatul, l-am întins in tavă. Peste aluatul din tavă, am tăiat felii, cam 6-7 mere, aşa mai subţirele. Şi, peste ele am pus o cremă făcută din: 1 plic praf de budincă de vanilie amestecata cu 400 ml. vin FETEASCA REGALA si 200 gr. zahăr. Vinul, praful de budincă şi zahărul le-am pus pe foc şi le-am amestecat pînă totul a căpătat un aspect translucid. NU le-am fiert. Deci amestecul trebuie să fie translucid şi de consistenţa unei smîntîni subţiri. Ei bine, amestecul ăsta l-am pus peste mere si, toata tava la cuptor unde, am lasat-o cam 40 min. la foc potrivit.
De tăiat, am tăiat-o a doua zi !
Nu vă puteti imagina ce efect extraodinar are vinul ăsta la prăjitura! Îi dă o aromă de şampanie, de fructe , de aciditate, (deşi, de unde aciditate!?),de prună coaptă bine şi , parcă, un iz de sîmbure de migdale! Şi merele capătă altă aromă, mai puternică, mai proaspătă !
Nu am mai apucat să fotografiez prăjitura că......n-am mai apucat ! Poate, cu altă ocazie!
Este totuşi bine să stiţi că, prăjitura asta nu e recomndată, zic eu, copiilor mici! Vinul nu este fiert, este numai foarte bine încălzit, deci păstrează alcoolul si, s-ar putea ca, după o bucată-două, pe cei mici să-i apuce cam brusc, somnul! E bine să evitati!
Pentru ceilalţi este o adevărată incîntare a unei după-amieze de iarnă-primăvară-iarnă, cum este acum dar, este si un desert racoros, pentru zilele verii !
Şi, uite-aşa, din cîteva lucruri simple şi un vin simplu, reuşim o chestie sofisticată!
Încercaţi şi-mi veţi da dreptate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu