VĂ INVIT INTR-O CĂLĂTORIE PRINTRE AROMELE ŞI CULORILE DIN FARFURII ŞI PAHARE !
Dar sunt "...ca acele călăuze care merg în fața ta dar nu întorc capul să vadă dacă îi urmezi".
BON VOYAGE !
ADRIANA

miercuri, 18 aprilie 2012

DESPRE VINURI DULCI, SIRENE ŞI DUNĂRE

Nu stiu altii cum sunt dar, mie imi plac vinurile dulci! Şi, nu mi-e jenă să recunosc. Am spus, de altfel, şi cu alte ocazii: nu sunt o specialistă în vinuri şi nici o consumatoare convinsă. Vîrsta-mi nu mai este cea la care vinul ar putea fi un terapeut. Sunt un om obişnuit căruia îi place, din cînd în cînd, să se joace cu un pahar de vin. Mai degrabă, să-i cunoască povestea şi, pe cît posibil şi conform bazei mele de date senzoriale, să-l asemăn fructelor, florilor, pămîntului din care vine,  mirosuri si gusturi cunoscute mie. Şi, mai ales aş zice, stării de spirit care mă însoţeşte cînd am chef de un pahar de vin.
Sunt convinsă  că foooaaarte mulţi gîndesc la fel dar, e de "bonton" să te dai specialist şi să declari că singurul vin acceptat de lumea bună este cel sec! Cel mult demisec ! Vin dulce? Oroare! Blasfemie! Cei care preţuiesc vinul dulce nu merită să intre în Parthenon-ul cunoscătorilor! Aşa o fi! Nu mă deranjează! Oricum, eu sunt pe afară! Ca o paranteză, Ludovic al XIV-lea numea vinul dulce al Tokay-ului "vinul regilor şi regele vinurilor". Şi tot ca o paranteză legată de acelaşi dulce Tokay: ungurii îl recomandă la orice fel de mîncare; începînd cu  pateul de ficat de gîscă-ndopată, carnea de porc şi terminînd cu clătitele cu miere şi nuci. De acord cu ei! 
Cînd am posibilitatea, evident nu ratez ocazia unui deliciu dulce. Ce-i drept, şi asta-i părere strict personală, nu aş asocia un pahar de Tokay cu un platou de brînzeturi. Nu-mi dă mie bine!
La ultima ediţie a Tîrgului de vinuri de la Bucureşti, am descoperit, poate cam tîrziu, un vin dulce românesc de mare clasă. Am trecut de cîteva ori pe lîngă el, denumirea şi eticheta nu mi-au spus nimic: "SIRENA DUNĂRII". O sută de ani să mă fi uitat la el şi nu m-ar fi dus mintea că este un vin dulce!!! Şi ce vin! Primul lucru care-ţi atrage atenţia este culoarea un roz puternic, intre somon şi foaie de ceapă roşie. Am avut norocul, de sărbători, să mă bucur de licoarea asta. De mirosit, miroase a ... miere şi a condimente dulci, exotice. Gustul? Un amestec de  arome puternice de fructe bine coapte caise, gutui, curmale, cu un adaos gustos de ...cacao si miere. Mie, cel puţin, senzaţia asta mi-a lăsat-o!
De fapt, vinul ăsta este făcut din struguri înobilaţi cu mucegai şi culeşi tîrziu, foarte tîrziu, in noiembrie ! Cînd celelalte vii se pregătesc de iernat, cei de la viile "VINARTE" din Mehedinţi se pregătesc de cules.  Aş putea spune că este un fel de "ICE WINE" românesc! Cu diferenţa că, dacă "Ice Wine", cel puţin ce am băut eu, are 10-11% alcool "SIRENA DUNĂRII" se poate lăuda cu 13 % alcool. Este baricat timp de trei ani în butoaie de stejar. Rezultatul este un vin dulce, de excepţie, vin care este îmbuteliat numai în sticle de 0,500 l iar, despre preţ...ce să discutăm? Nu este cel mai accesibil dar, avînd în vedere calitatea şi faptul că producţia este foarte mică, se justifică. Citeam, nu mai ştiu unde că, în Italia, un pahar de "SIRENA DUNĂRII" se vinde cu 10 euro ! Mda! Eu una  zic merită.
Nu l-am asociat cu mîncarea tradiţională a sărbătorilor pascale.
L-am băut la desert. L-am savurat alături
de o felie de cozonac! Meeerge! Alături de foetajul cu umplutură de nucă. Şi cu asta a mers foooaarte bine! Părerea mea!
Pînă una alta nu-mi rămîne decît să 
mulţumesc celor de la "VINARTE" că mi-au dat posbilitatea să fac cunoştinţă şi cu acest vin. 
Că, e bine să cunoşti ! Şi, mai ales zic eu, e bine să faci aprecieri DUPĂ ce cunosti !

5 comentarii:

  1. stai linistita, mai sunt si alti amatori de astfel de vinuri. :) de fapt vinurile dulci naturale sunt cele mai bune si cele mai greu de obtinut. succesul celor seci (de la noi) e o combinatie (in mare parte) de "fashion" si de repulsie fata de dulcegariile falsificate din trecut (si de cele ramase si in prezent). in plus fiecare soi de strugure se exprima dupa potential : mustoasa sau zghihara dau vinuri bune seci, spre deosebire de tamaioasa sau muscat carora le sta bine vinificate dulci. sirena e un vin fain, un pic cam prea apreciat la pret (se trage probabil de la medalii :) )

    RăspundețiȘtergere
  2. Mare dreptate aveţi! Vinurile natural- dulci sunt greu de obţinut. Repet: este vorba de cele naturale. De aici şi cantitatea mică in care se găsesc. Dulcegăriile falsificate in trecut? Eu una cred că nu numai "dulcegăriile" erau falsificate. Sunt de notorietate vinurile cu o vechime de 10-15 ani fabricate în 10 minute, în cantitate industrială şi în care, liniştit puteai developa un film color! (Mă-ndoiesc serios că numai în trecut!) Si, exact ce spuneţi Dvs: fiecărui soi de strugure îi sta bine vinificat conform potenţialului său; struţo-camilele au fost totdeauna nişte ciudăţenii! "Preţul un pic cam prea apreciat"? Daţi-mi, vă rog, un singur exemplu, indiferent de domeniu, în care preţul nu este "un pic mai mult apreciat"! :-))

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) fara "dvs". ca ne suparam si nu mai vorbim! in ziua de e azi e cam scump sa falsifici 100% un vin. acum depinde si la ce categorie de sugative te adresezi, amatorul de vin la pet nu face mofturi. pe mine ma deranjeaza vinurile medii promovate la preturi cu 3 cifre, mai ales daca sunt si premiate pe la diverse concursuri sponsorizate. in cazul de fata o "mare" medalie de aur a saltat pretul. si nu e un vin mediu, dar nici foarte mare. :) s-ar incadra undeva la 15-20 de euro, raportat la concurenta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :- )) Ok! Fără Dvs! In ceea ce priveşte vinul "scump" falsificat, chiar nu ştiu ce să spun in deplină cunoştinţă de cauză! Dacă, ar fi aşa scump, presupun că s-ar mai potoli dar...Am auzit şi eu nişte povesti ! ( O poveste care este jumatate-adevarata, jumatate, nu:-)))). Eu vorbeam de o cramă renumită la vremea respectivă....( de pe langa Piteşti) care se ocupa cu aşa ceva! Sincer, nici acum nu aş avea incredere in vinul de acolo! Apropo de vinul la pet, fără să vreau sa fiu insistentă, v-aş recomanda http://adriana-modus-vivendi.blogspot.com/2011/10/replica-urmatoare-apartine-unui-bautor.html
      Asta-i părerea mea despre băutorul diurn!
      Despre cei care incurajează cele trei cifre cumpărînd ( cu trei cifre) şi lăudînd excesiv vinurile medii....ce să spun? Stii cum se spune: nu-i..naiv cine cere....
      Eu, aşa cum am spus, nu sunt o specialistă dar, as avea o intrebare: cîte dintre vinurile româneşti, cîştigătoare de concursuri si preţăluite la trei cifre, sunt cotate Parker? Şi, aş mai zice că este la fel de vinovată lipsa totală de cultură in materie şi, în acelaşi timp snobismul, ca să nu zic ţopîrlania, p-afaristului care e convins că "dacă-i scump, musai să fie bun spre excelent!"
      În augusta-i suficienţă nu contează ce e, dar dacă e scump...
      Şi, dacă în aceste condiţii se cumpără, eu producător, de ce să nu-i dau!? E pe cerc închis ! Părerea mea! :-)

      Ștergere